Pe când sfioasă,te-ai pornit
A mă tulbura necontenit,
Tu,iluzie,mi te-arată
Peste firea-mi spulberată...
A cântării umbre sunt,
Și penumbra-n palma ta
Mi-aduce un destin prea crunt,
Pierzându-mă prin a ta manta.
Risipise-va dorința mea
Printre aștrii cei de gheață.
Tu te pierzi în lumea grea
Și-mi apari din nou în viață.
Vin' degrab,tu să mă tulburi
Cu a ta inexistență,
De ciuda mea tu să te bucuri,
Că lumea-mi lași în indolență.
Nu exiști,cu toate-acestea,
Veșnic simt prezența ta.
Alinarea și durerea
Aparțin de sfera ta.
Indecisă mi-e umila soartă,
Când se propagă a ta șoaptă,
Prin văzduhul minții mele
Oferind câte puțin din ele.
Căci nici iubire nu îmi dai
Și-n veșnicie să dureze,
Nici necazul fără grai,
Ca speranța să-mi reteze.
CITEȘTI
Iluzii antice
PoetryAcest volum conține un număr modest de poezii care sper din tot sufletul să fie pe placul tuturor... #30 Poezie în data de 09.01.2018 #53 Poezie pe data de 16.01.2018 #46 Poezie pe data de 20.01.2018 #102 Poezie în data de 16.02.2018 #62 Poezie în d...
