Voiește timpul

98 27 1
                                    

Voiește timpul a ne schimba
Și prin lume a ne împrăștia.
Ne dezbină,ne unește
Și din viață,momente ne răpește.

Astfel,eu vrui cu el să cad la învoială
Și-n viața noastră să nu mai dea așa năvală.
Să vină doar când e poftit de noi,
Și să ne scape de nevoi.

Și de ar fi de acord,i-aș dărui
Un surâs ce în veac ar dăinui,
O cuvântare,o mulțumire,
Și o secundă de fericire.

Și astfel,timpul iar voiește
Să rămână neiertător.
Căci zis-a el:"Asta e în firea lor,
În firea oamenilor.

O lume în care haos peste tot domnește,
Și dezbinare,omenirea își dorește,
Nu încape la îndoială
Să cad c-un muritor la o învoială".

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum