The Monster♣h.s. {Book I & II}

♣ Capitolul 15 ♣

Two Months later...

 

Harry a lesinat imediat cum a auzit ca nasc. Nu ai crede ca un barbat, asa ca el, ar lesina. Presupuneam ca e tare ca stanca. Dar nu, el si-a gasit sa lesine exact cand aveam mai mare nevoie de el. Acum sunt la spital, in sala de operatii. Dar tot gravida a sunat la ambulanta, tot ea a facut tot efortul.

*****

Stau intinsa pe canapea si privesc la televizor. Astept ca Harry sa imi aduca mancarea. Deodata, simt niste dureri abdominale. Mda... obisnuitele crampe.. Nimic nou. Ma foiesc putin, in speranta ca durerea va trece. Dar numai asta nu s-a intamplat. 

M-am ridicat si atunci am simtit. Nu, nu se poate asta tocmai acum... Nu acum...

-Harry! *strig eu exasperata*

Acesta intra alarmat cu tava in mana si cand m-a vazut a impietrit.

-Mi s-a rupt apa!

-Am apa aici, uite!

-Nu, desteptule! Mi s-a rupt apa! Nasc, Harry, nasc!

Acesta s-a inrosit la fata si a scapat tava din mana, totul spargandu-se. In acel moment a cazut pe spate si o bubuitura puternica s-a auzit.

-Ugh, taman acum ai lesinat si tu!

M-am miscat usor pana la masuta apropiata pe care se afla telefonul si am format numarul ambulantei.

Dupa cateva minute s-au auzit sirenele si am ajuns la spital.

*****

 

                  .Harry.

 

Stau pe scaunul de langa salonul in care este operata Cath. Doamne, am atatea emotii... daca operatia nu va iesi bine? Daca totul se va termina rau? Imi fac prea multe griji.

Optimist, Harry! Fii optimist! Nu mai fii pesimist!

Am ajuns sa vorbesc de unul singur. Mai rau de atat putea fi? Nu cred. Dar totul va iesi bine, sunt sigur.

Vezi ca se poate?

Da... Iar o fac. Catherine e totul pentru mine in acest moment. O iubesc pan' la cer si inapoi. Si stiu ca si ea ma iubeste. Cu toate cate s-au intamplat, cu toate cate i-am spus, ea m-a iertat. E un inger pe pamant, iar eu sunt un demon. Dar ingerul acesta danseaza in jurul meu si mereu ma face mai bun. Ce pot spune? De cand sunt cu ea, am devenit si profund.

Ce sa spun... Te lauzi si tu acum...

Ce dracu? Cine vorbeste? Doamne, voi ajunge la spitalul de nebuni daca ma aude cineva asa. Poate ar trebui sa ma linistesc.

Ma asez pe scaun, picioarele durandu-ma la cat am mers pana acum. M-am invartit ca o curca de ici-colo meditand la situatia lui Cath. Deodata vad 2 doctori iesind din sala de operatii. Am incercat sa intreb ceva, dar limba imi amortise in gura. Parca impietrisem.

-Prosoape! 

Aud pe unul dintre ei strigand la o asistenta. Stai... stai... stai... inseamna ca operatia a reusit!

Bravo cap de peste! Ai descoperit America!

Cine a vorbit?

Eu! Ce, acum mai esti si surd?