The Monster♣h.s. {Book I & II}

♣ Chapter 9 ♣

              .Harry.

Am deschis ochii si m-am ridicat de pe banca din parc. Cum am ajuns... Din bogatasul care eram sa dorm pe strazi. Dar nu imi mai pasa de asta in acest moment.

M-am asezat pe iarba si un ranjet mi s-a format pe fata. Cath inca ma mai iubeste... Ah, iar Crystal, micuta Crystal... Mi-e asa mila de ea si dor... de dor nici nu mai vorbesc.

Am ridicat privirea in sus si am vazut o raza de soare... Ceva ce nu am mai zarit de cand stau pe strazi. Poate e un semn. Poate inca mai exista o speranta sa repar totul.

M-am ridicat si am pornit spre apartamentul lui Catherine. Oare e bine ce fac? Sper ca nu ne vom certa. Si mai este si Louis. Nu l-am crezut vreodata asa. Adica eram cei mai buni prieteni. Mi-aduc aminte si acum cum ne distram. Cel putin acea seara.

"-Harry... *rosti acesta sfios*

- Ce e Lou?

-Uite, nu vreau sa lasam vreodata o fata ca sa intervina intre noi.

-Nu se va intampla asta niciodata.

-Frati pe viata?

-Frati pe viata."

Dar uite ca totusi Cath a reusit sa ne distruga pactul. Dar o iubesc si as face orice pentru ea.

-Harry...

-Cath?

-Harry... Ce faci aici?

-Erm... Cath... Nu mai pot. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de Crystal.

-Ha..

-Nu, acum eu vorbesc. Mi-e dor de sarutarile tale, de atingerile tale... mi-e dor sa stam lipiti unul de altul in pat si sa ne rasfatam. Mi-e dor sa ne tachinam... Mi-e dor sa aud din gura ta "Te iubesc" si sa-ti simt buzele peste ale mele.

-Har...

-Mi-e dor de Crys... mi-e dor sa-mi spuna "tata" si sa ma stranga in brate. Nu mai pot. Mi-e asa greu sa stiu ca sunteti acolo... iar eu nu sunt cu voi.

Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obrajii care-mi ardeau. Le-am ignorat. Nimic nou.

-Cath... am ajuns un nimic. Sunt un nimic fara tine. Nu stiu ce sa fac cu viata mea. Te iubesc asa mult... Asa mult incat as face orice ca sa ma ierti.

-Harry... si eu te iubesc mult.

Mi-am sters lacrimile si am privit-o in ochi. Lumina slaba a becului i se oglindea in ei. In acei ochi superbi care m-au vrajit.

M-a sarutat si am icnit. Ce dor mi-era de acest gust ale buzelor ei. Limbile noastre s-au intalnit si s-au pornit intr-un razboi. Era un sarut salbatic, asa cum nu ne-am mai sarutat vreodata. Tanjeam unul dupa altul.

Ne-am desprins si ne-am uitat unul in ochii celuilalt. Am stat asa cateva minute si parca nu ne mai saturam.

-Hai inauntru... *zise calma*

M-am uitat in jos. Mi-era rusine sa mai pasesc acest prag. Am fost un nemernic dupa ce ca ea m-a primit inauntru.

-Ce e?

-Louis...

-Nu-mi pasa... Mi-a fost dor de tine. Plus ca micuta ar vrea sa te vada. Ii e nespus dor de tine.

-Bine...

Am fortat um zambet slab si am intrat. L-am vazut pe Louis iesind din bucatarie cu un castron de cereale pe care l-a scapat automat cand m-a vazut.

-Ce cauta el aici?

-Taci Louis. *spuse Catherine*

A mormait ceva si s-a apucat de strans. In acest timp Cath a adus-o pe Crys.

-Tati?

-Scumpa mea...

-Tati... stai cu noi, nu?

Am zambit si am strans-o in brate puternic.

-Crys, departeaza-te putin. Pute! *rosti Louis*

Aceasta se uita urat la el si apoi ma lua iar in brate.

-Iubito, hai sa te schimb si apoi te intorci la tati.

-Bine mami.

Am zambit si i-am dat drumul. Acum am ramas doar eu cu Louis

-Nu ti-e rusine?

-Poftim?

-Ai auzit. Dupa toate cate ai facut mai ai curajul sa vii aici?

-Taci...

-Nu. Cath a suferit mult. Si tu ca nesimtitul vii aici de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

-O iubesc.

-Oh ma lasi... Esti un mincinos.

Nervii imi erau deasupra capului si nu m-am mai putut abtine. M-am avantat inspre el si i-am tras un pumn in mutra aia. Apoi au urmat alti cativa pumni in stomac si din nou in fata pana ce i-am spart buza inferioara si nasul. Era plin de sange pe fata.

-Ce...

Am vazut-o pe Cath in usa incremenita. M-am oprit brusc, indreptandu-ma spre ea.

-Catherine...

-Nu! Pleaca, Harry! Esti un monstru!

M-am intors si am iesit pe usa. Cuvintele ei imi rasunau in minte "esti un monstru"... Am stricat totul. Mereu ranesc ceea ce iubesc. Sunt un tantalau.

                  .Catherine.

M-am pus langa Louis si l-am ajutat sa se ridice.

-Hai sa iti curat ranile.

A incuviintat din cap si m-a urmat. Saracul... Cu ce rautate dadea. E insetat de durere. Credeam ca s-a schimbat. Am trait atata timp cu un monstru... Un monstru ce a reusit sa-mi patrunda pe sub piele si in inima.

Nimeni nu este perfect, dar el e pe departe normal. Si cu toate astea il iubesc.

---------------

Okay, aruncati cu rosii. Un capitol aiurea. Dar sper sa va placa.

As vrea sa va lasati parerea intr-un comentariu.

Si... wow! 5,2k citiri?! Nu imi vine sa cred unde am ajuns.

App, am nevoie de un nume de baiat si un cast (baiat) 6-7 ani.

Multumesc frumos. :)

V-am pupat :**

Ly♥