The Monster♣h.s. {Book I & II}

♣ Chapter 7 ♣

Doamne, arat ingrozitor. Miros ingrozitor, mai precis a pisici plouate. Dar cred ca asa mirosi dupa o noapte petrecuta in parc. Se auzeau doar zgomotele alea facute de pisici cand se imperecheaza. Zici ca li se taie capul. Pisici in calduri afurisite.

In orice caz, azi trebuie sa merg la tribunal. Eu cu Catherine depunem actele de divort. Nu imi vine sa cred ca am ajuns si aici. Parca ceva ma impiedica sa o fac si cu atat mai mult, nu o voi putea uita vreodata pe Catherine. Singura mea iubire si totodata si ultima.

Mi-am mai dat odata prin par cu pieptanul uzat, dar nu am reusit sa fac mare lucru. Zici ca am un cuib de randunele in cap. E incalcit si ciufulit foarte tare. Si, sincer ma gandesc sa il tund. Dar nu azi. Azi nu e ziua potrivita. M-am imbracat la costum ca sa arat cat de cat onorabil, doar merg la un tribunal. Acolo se afla multi oameni importanti si nu vreau sa fac o impresie foarte rea, bine, mai rea decat o sa fac deja cu mirosul meu.

Am plecat pe drum, gandindu-ma la Catherine. Mi-e frica de ceea ce va spune sau crede despre mine. Daca nu va mai vrea sa fim nici macar prieteni? Eh, vom vedea acolo.

Ajuns la tribunal, am intrat intr-o incapere. Era intr-adevar mare si dichisita, dar in acelasi timp stilata si eleganta. Era frumos, ce sa mai... Mi-am rotit privirea prin sala cu speranta ca o voi zari pe Catherine. Si am vazut-o. Era frumoasa. Imbracata intr-o rochie neagra, simpla si parul prins in coc. Nu s-a machiat strident, nici nu-i place. Ea era superba... iar eu eram... eu. Doar eu. Acum, un om al strazilor. Am inceput sa fac pasi mici inspre ea.

-A ce miroase asa urar?

-Ce e cu mirosul asta?

-Ih, miroase respingator.

Acestea erau doar cateva dintre remarcile oamenilor de aici. Am plecat capul in jos si mi-am continuat drumul.

-Buna, Catherine!

-Harry... Salut! Dar... De ce mirosi asa?

-Poveste lunga. Cum te mai simti?

-Destul de bine. Chiar, bine. Dar tu? Cum iti mai merge cu tipa aia?

-Cu Alice? Ne-am despartit.

-Oh..

Am vazut cum un zambet subtil ii apare pe fata imbujorata.

-Dar tu? Ai gasit pe cineva?

-Defapt... Mi-am regasit cel mai bun prieten.

-Louis?

-Da, el.

Am fortat un zambet chiar daca constiinta mea facea planuri malefice pentru Louis.

-Doamna si domnule Styles, veniti sa semnati actele de divort.

Am urmat doamna in varsta si am patruns intr-o camera nu foarte spatioasa.

-Buna ziua!

-Buna doamna Styles!

-Buna ziua!

-Buna domnule Styles!

Imi intinse judecatorul mana.

-Asadar, care este problema?

-Divort.

-De comun acord.

-Aha... Pai atunci e simplu. Veniti cu mine in sala mare.

Am iesit din acaeasta incapere si am mers in sala mare. Judecatorul s-a asezat la locul lui iar noi la ale noastre. In sala se auzeau multe susoteli care erau in mare parte despre mine si Cath. Nu pot spune ca ma deranjau, dar nici nu imi placeau.