The Monster♣h.s. {Book I & II}

♣ Chapter 6 ♣

Am deschis ochii cu greu si am privit in jur. Vedeam blurat, deloc clar, dar puteam deslusii ca nu sunt in camera mea. M-am uitat in stanga mea si am marit ochii. Oh... Alice. Doar Alice. E ciudat cand nu te trezesti langa persoana iubita, in cazul meu, langa Catherine.

Dar e mai bine asa... Fiecare pe drumul sau. Desi mi-e dor deja de vocea sa, de buzele sale, de ea... nu mai am ce face. As putea sa merg sa imi cer scuze, sau as putea doar sa stau aici, trist. Suna mai bine prima varianta, insa.... mda. Ii fac rau, sunt un monstru. Am crezut ca m-am schimbat, dar in momentul in care am lovit-o, am realizat ca sunt exact la fel ca inainte.

-Mhm... 'Neata! *rosteste Alice seducator*

-Buna dimineata. *sec*

-Hm.. Se pare ca cineva s-a trezit morocanos... Nu-i problema. Rezolvam...

S-a asezat asupra mea si a inceput sa ma sarute. A coborat pe gat, dar nu azi. Cel putin nu acum. Nimeni nu imi intrerupe momentele cand ma gandesc la Cath.

-Nu.

-Poftim? *intreba ridicand dintr-o spranceana*

-Nu acum, Alice. Nu vreau.

-Bine atunci...

-Serios?

-Nu. Iesi afara.

-Poftim?

-Iesi afara. Sa nu te mai vad.

-Alice, dar nu ma simt bine. Ce vrei sa faci?

-Pleaca naibii din casa mea!

M-a impins din pat si am cazut pe podeaua rece. Eram doar in boxeri. M-am ridicat si am plesnit-o peste fata. Asta si-o merita.

-Prostule!

S-a dat jos din pat si m-a impins pana la iesire, unde mi-a aruncat valiza cu haine. Acum eram gol, in scara blocului. Am inceput sa ma imbrac cu niste haine din valiza.

-Ce? Nu ati mai vazut un om imbracandu-se?

Tip eu la niste oameni care se uitau speriati la mine. Am vazut cum usa de la apartamentul lui Alice se deschide. Poate isi va da seama ca a gresit.

-Al...

Dar nu am apucat sa termin ca a inchis-o la loc, dar inainte aruncandu-mi cu o pereche de boxeri pe cap. Okay... Eu de acum unde voi locui?

               Catherine.

-Cine vrea clatite?

-Eu mami, eu!

-Si eu, Theri, si eu! *o imita Louis pe Crys*

-Pe mami nu o cheama 'Theri'. *se incrunta Crystal*

-Ia spune tu, dar Cath o cheama?

-Nu, e o prescurtare.

-Si ia spune tu, mai gasesti vreo prescurtare?

-Da... *raspunse calm*

-Si care e aceea?

-Theri. Bine, ai avut dreptate. Dar asta nu inseamna ca ai castigat. Sunt cu ochii pe tine, ca SpiderMan.

-Okay, atunci eu sunt BatMan.

Au inceput sa rada amandoi. Ma bucur ca se inteleg atat de bine. Cat Louis a stat cu mine, m-a facut sa uit pentru un timp de Harry. Si am hotarat ca maine sa mergem la tribunal. Voi semna actele de divort. Insa trebuie sa fie si Harry prezent. Deci va trebui sa il sun.

-Gata clatitele! *rad eu*

Au venit amandoi si au inceput sa infulece ca niste animale salbatice.

-Hei, mai lasati-mi si mie! *strig indignata*

-Prea tarziu... *sopteste Crystal lui Louis*

-Cred ca ar trebui sa fugim... *spune si el*

S-au ridicat amandoi si au luat-o la fuga tipand. Am inceput sa rad realizand cat de bine se inteleg cei doi. Mai bine decat cu mine. Asta-i nu-i drept.

Mi-am mai facut si eu 2 clatite cu umplutura pe care am pastrat-o intentionat, gandindu-ma la ce s-ar putea intampla. Am inceput sa mananc, meditand la problemele mele. Mai ales ca maine merg la tribunal. Am luat telefonul de pe masa si am intrat in lista de contacte. Am cautat in ea, si am gasit rapid "Harry". Am apelat, dupa care am dus telefonul la ureche.

-Alo?

-Harry?

-Da... eu? Ce faci Catherine?

-Eu... bine. Fac bine.

-S-a intamplat ceva?

-Defapt, da. Maine... ma gandeam sa mergem la tribunal. Vreau sa depunem actele pentru divort. Sa se termine cat mai repede.

-Aha... Oh, pai.... in regula atunci.

-Okay, la ora 13:00 sa fi acolo. Nu intarzia.

A mormait ceva, apoi a inchis. Am inchis si eu telefonul si l-am privit. Oare asta este decizia corecta? Oare e bine ca ma despart de Harry? Singura persoana pe care am iubit-o cu adevarat... si, pe care, bineinteles, inca o mai iubesc. De ce e viata asa complicata?

-------

Inca un capitol, scurt ce-i drept, insa sper ca va place. Voi posta joi sau vineri.

Va astept parerile si voturile.

Ly♥