♣ Capitolul 3 ♣

1.7K 90 4
                                    

          O noua zi. Una plina de suferinta... Adica, am eu parte de altfel de zile? Neah... de unde atata fericire pe capul meu? Si cand stau sa ma gandesc la... Habar n-am la ce m-as putea gandi. De cand stau aici m-am gandit la toate lucrurile posibile si imposibile, incat nu mai fac diferenta intre ele.

          As vrea sa ies afara, sa respir aerul curat al... Stai! Ce anotimp este oare? Aici e mereu aceeasi temperatura... de vreo 15°C. Habar n-am cum e afara. Oricum, as vrea sa ies, sa simt vantul, sau razele soarelui. Chiar si pentru 5 minute. Mi-ar ajunge. Dar nu cred ca voi mai vedea vreodata lumina, decat prin geamurile astea pline de praf. Ar trebui sa fac curatenie aici intr-o zi... Intr-o zi cu soare.

          Aud niste pasi venind spre usa mare. Zgomotul se aprofunda... cu siguranta e doar Harry. Usa se deschide incet si aud niste soapte.

          -Cath?

          -Mon... adica, Harry? De ce vorbesti asa?

          -Ne aud peretii. Shh.

          Okay... Asta e ciudat. Nu am auzit un cuvant urat pana acum. Poate e de bine.

          -Ahaa...

          Se apropie de mine si isi pozitioneaza capul fata in fata cu mine. Ce e cu asta? E beat sau ce? Nu l-am vazut niciodata asa.

          -Vrei ceva de baut?

          Astfel scoate o sticla de Jack Daniels de la spate. Da, banuiala mea se confirma.

           -Ehm... Nu chiar. Eu nu beau alcool.

           -Ei bine, in seara asta o vei face. *spune putin autoritar*

           Deci... a inceput sa povesteasca lucruri multe care erau destul de interesante. Mi-a spus cum a ajuns aici si ca ii e dor de familia sa. A mai spus despre superiorii sai si ca mai are un prieten, Louis parca. N-are nici el o viata prea usoara, dar asta nu e motiv sa o faca pe a altuia grea.

          -Stii, imi place mai mult de tine decat de celelalte fete.

          -Serios? Pai... multumesc, cred.

          -Da... adica esti mult mai puternica, dificila, incapatanata, rea, nesimtita, bun--

          -Bine, am prins ideea.

          -Pe scurt esti diferita.

          -Multumesc. *spun razand* Auzi, da sunt la camera ascunsa sau ce? Tu te comporti urat cu mine. Ma urasti, ma bati, ma jignesti, ma--

           -Gata! *tipa el* Stiu ce fac, stiu ce sunt. Sunt un Monstru. Stiu prea bine. Doar..... tine pentru tine.

           -Sa tin pentru mine? Nu ti se pare ca am tinut cam mult? Sunt un om, nu un animal in care sa dai cu piciorul. *tip eu ridicandu-ma in picioare*

          S-a ridicat si si-a lipit palma grea si mare de obrazul meu dupa care mi-a tras cu pumnul in spate si a plecat. Am cazut la pamant si mici lacrimi izbuteau sa iasa. Era prea frumos ca sa fie adevarat.

*****

          M-am trezit si inca mai eram rosie pe obraz, iar spatele era vanat. Ce s-a intamplat de l-a apucat sa ma loveasca iar? Se comporta frumos... Deodata se aude o bubuitura puternica. Saraca usa, nu cred ca va mai rezista mult.

          -Tarfa buna de nimic! Crezi ca poti face ce vrei cu mine? Crezi ca asa, dintr-o data, din cauza unor cuvinte ma voi comporta frumos? *ma ia de gulerul hanoracului si ma izbeste in perete*

The Monster♣h.s. {Book I & II}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum