Atinși de flăcări: Legăminte (III)

Legăminte: Mikhailovsky

CAPITOLUL V

       —Așadar, ceea ce încerci tu să spui este că noul hibrid este reîncarnarea lui Charlotte.

       Gale își dădu ochii peste cap. Theresa, care stătuse până atunci rezemată cu spatele de zidul rece ce străbătea holul spre Sala Oglinzilor, alunecă până pe vine și-și încleștă degetele de o parte și de alta a capului, masându-și apăsat scalpul. Un oftat lung îi părăsi buzele și Ivan o privi încă din picioare, aflat imediat în stânga ei. Părea deopotrivă intrigat, fascinat și confuz datorită apariției lui Gale, întrucât știa de existența lui, dar nu-l putuse vedea niciodată până atunci.

       —Atât ne mai lipsea. 

       —Nu înțeleg de ce ești așa negativistă, îi răspunse Gale, încrucișându-și brațele la piept. Am avut noroc că am găsit-o înainte ca vânătorii să o ucidă. Nu știu care ar fi putut fi consecințele dacă Sage și ea nu se întâlneau în viața asta. Face parte din echilibru.

       —Dar știm în ce punct vor ajunge mereu relațiile lor, îi răspunse Theresa, ca și cum îi era mai simplu să suporte haosul ce-l putea porni dezechilibrul lumii magice decât să-l vadă pe Sage cu inima frântă. Joy mi-a povestit despre mesageri, iar dacă ne luăm după ceea ce a spus Ezra, Charlotte va face de fiecare dată orice îi stă în putere ca să-l ajute pe Hades. Nu vreau ca Sage să o piardă din nou, chiar dacă el nu știe că a trecut de nenumărate ori prin asta până acum.

       —De ce ar pierde-o din nou? Hades e în siguranță acum.

       Theresa își ridică capul spre fantomă, ca și cum punea în balanță necesitatea de a-i spune sau nu despre apariția lui Kit. Gale doar o privea, cu sprâncenele ușor apropiate, ca și cum ea reușise să-i înăbușe complet fericirea pe care vederea lui Caitlyn i-o pricinuise. Bănuia ceva, dar Theresa nu era prea îngrijorată de asta. Gale mereu bănuia ceva. Era scepticismul în persoană, mereu interogativ, mereu rotind de unul singur rotițele și piulițele din propria minte. Însă în ciuda acestui fapt, Theresa se simțea sufocată de întreaga situație. Kit, Caitlyn, Sage, cearta cu Iseul, starea de sănătate precară a lui Sekai și mutarea în Rusia îi apăsau greu peste umeri, ca și cum toate erau responsabilitatea ei. Și, într-o oarecare măsură, erau. Tânăra nu știa, însă, dacă urma să aibă puterea de a duce totul la capăt de una singură.

       —Câteodată mă întreb ce mișună prin căpșorul ăla goluț al tău.

       —Vezi-ți de treaba ta, Dyatlov.

       Ivan pufni. Când se lăsă la rândul său pe vine dinaintea ei, rezemat în palme de genunchi, Theresa dori să-l împingă ca să-l vadă rostogolindu-se la podea și să râdă copios, în speranța că avea să se simtă mai bine după aceea. Își înăbuși dorința în ultimul moment, cât îi luă privirii tânărului să se intersecteze cu a ei. Ochii lui aveau o arcuire interesantă, care explica de ce Yunhee era atât de apropiată de ramura Cabalului din Rusia, acea nuanță de căprui părând mai deschisă îndeaproape decât crezuse tânăra că este până atunci. Nu-i luă mult nici să-și dea seama că buzele lui erau perfect simetrice, deși nu conștientizase momentul în care coborâse privirea ei spre acea parte a chipului lui.

       —Treaba ta va fi și treaba mea de acum încolo, Theresa. Ai face bine să te obișnuiești cât mai repede cu ideea. Va fi benefic pentru amândoi.