Atinși de flăcări: Legăminte (III)

Legăminte: O capodoperă mortală

       Theresa nu putea să doarmă. Camera ei era mare, neprimitoare și scufundată complet în tăcere și în întuneric, iar orele păreau să treacă mai greu ca însuși anii. Se foia dintr-o parte în alta, ascultând ticăitul slab al ceasului de pe perete și vuietul vântului ce bătea din când în când în geamurile învechite. În ciuda faptului că privise tavanul ore în șir fără să poată închide un ochi, Tessa încă nu se simțea obosită. Exista în interiorul ei o agitație bizară, asemănătoare celei pe care o simțise până atunci doar în serile în care dormea în Syracuse și Hades îi aducea pe furiș dulciuri, ca să nu afle Joy. Dar acum acest lucru ieșea complet din ecuație. Știa deja care era motivul acelui gol din stomac care nu o lăsa să doarmă, chiar dacă o parte din ea nu-l accepta încă întru totul. Își dusese de atât de multe ori mâna la gură în ultima jumătate de oră, încercând să facă senzația pe care o simțea să dispară, încât buzele îi deveniseră mai sensibile decât fuseseră înainte; înainte ca Ivan să o sărute.

       Tânăra scoase un sunet înfundat, ascunzându-şi capul sub cuvertură, cu ochii strâns închiși și buzele crispate. Scena se derula la nesfârșit în capul ei, mai mult stârnind-o și rușinând-o deopotrivă decât să o înfurie. Fantasma atingerii lui încă se odihnea în jurul taliei ei, pe când totul din cameră părea să miroasă așa cum o făcuseră hainele lui în acea seară. Plecaseră din Grădina de Vară ca și cum nimic nu se întâmplase, ascultându-l pe Aleksei cum vorbeşte bucuros despre veverița lui, aruncându-şi priviri din când în când și prefăcându-se că nu făceau asta atunci când se surprindeau unul pe altul. Theresa nu era sigură dacă ceea ce se întâmplase între ei era bine sau nu. Nu știa dacă complicase mai mult totul sau dacă îi ajutase să-și dea seama ce voiau de fapt. Theresa era încăpăţânată și impulsiva. Îl sărutase în principal pentru că voia să-i demonstreze ce pierduse în urmă cu doi ani, când alesese să facă totul de capul lui și să-i întoarcă spatele, dar nu era sigură dacă voia să-i mai ofere cu adevărat ceea ce fusese dispusă să-i dea atunci. Nu era sigură dacă mai simțea ceva sincer sau pur și simplu voia să-l pedepsească pentru că o rănise și așteptase atât de mult timp ca să-i spună adevărul.

       Dar sărutul nu s-ar fi șters oricum din mintea ei, oricare posibilitate din cele două ar fi ales. Chiar dacă el abia o atinsese, și asta cel mai probabil pentru că fusese luat prin surprindere de-a dreptul, buzele lui se imprimaseră perfect peste ale ei. La început, atingerea îi adusese un sentiment nelinistitor în piept și Theresa se gândise serios să bată în retragere, mai ales că el nu a reacționat în niciun fel pe moment. Poate că el nu mai simțea deloc ceea ce simțise înainte, poate că esența se pierduse cu adevărat, așa cum ar fi fost și normal să o facă în doi ani de zile. Dar apoi mâna lui a urcat de nicăieri în jurul ei, Ivan era cel ce adâncea în acea clipă sărutul și Tessa fu cea luată prin surprindere în final. Ura și iubea în mod egal ceea ce se petrecuse, pentru că nimeni nu o mai sărutase așa până atunci. Nici măcar Sekai, iar Theresa fu scârbită de acest gând. Până atunci, deși nimeni nu ar fi crezut-o, singurul care o sărutase cu adevărat fusese Sekai, în urma unui joc pe care-l pierduseră amândoi. Se comportau în continuare ca și cum nimic nu se întâmplase, dar Theresa acceptase faptul că nimeni nu săruta mai bine ca Sekai, cel puțin la Linderhof. Pentru că Ivan reușise să-l detroneze, ba chiar să câștige detașat.

       Dar cu Sekai fusese totul doar un joc. Nu existase niciun fior, niciun sentiment. Doar o plăcere bizară, care durase numai câteva secunde. Acum lucrurile stăteau diferit, și tocmai acest lucru părea să o neliniştească. Existau atât de multe lucruri la Ivan care erau ascunse, atât de multe lucruri despre el și familia lui pe care nu le știa nimeni. Nu-i dezvăluise nici măcar jumătate din cele întâmplate în anul în care el intrase în Cabal, nici măcar jumătate din lucrurile prin care el și frații lui trecuseră. Theresa nu voia să-l privească cu milă și nu avea să o facă vreodată, asta ar fi sfidat tăcerea cu care el se descurcase de unul singur până atunci, dar voia să-l ajute măcar de data aceasta. Dmitri îi aducea aminte de Sabbah într-un mod înfiorător. Aleksei era o variantă naivă de-a ei, de pe vremea când Sabbah o cumpăra cu jucării și cuvinte dulci, pe când Anya era o formă mai matură, dar răzbunătoare, sfidătoare și rebelă, care-i aducea aminte Tessei de primele ei zile la Linderhof, când îl cunoscuse pe Sage.