Atinși de flăcări: Legăminte (III)

Legăminte: Vânători

CAPITOLUL XIII

       Intuiția nu o înșela niciodată, și de multe ori pentru Theresa aceasta fusese strâns legată de Hades și de alegerile lui. Dintotdeauna Hades fusese pentru ea un exemplu, un fel de frate mai mare pe care-l urmărise tot timpul cu ochi plini de apreciere și de adorație, pentru că el îi dăruise o a doua șansă la viață împreună cu Iahme. Într-un fel, viața ei se aflase odată în mâinile lui și el o ocrotise până în ultima clipă și continua să o facă chiar și atunci. Nu se îndoia că exista un motiv pentru care el era de acord ca ea să ducă la bun sfârșit vraja sigiliului. Știa că se încredea în puterile ei și în Iahme, știa că Hades era cel mai în măsură să ia o astfel de hotărâre. Pentru că Hades îi dăruise o a doua șansă și doar Hades avea dreptul să decidă asupra vieții ei. Dacă el voia, putea oricând să și-o ia înapoi. Însă Theresa știa că nu ar fi făcut în veci asta. Avea încredere în el cum nu avea nici măcar în propria persoană.

       —E o prostie, îi spuse Gale, pe când parcurgeau singuri coridoarele reci din Sf. Mihail. Știu de ce ești în stare, Theresa, dar asta e o prostie.

       —Te rog, îmi este suficient Ivan, se plânse tânăra în schimb, dându-și ochii peste cap.

       —De când este Ivan și nu Dyatlov?

       —Nu cred că te privește, îl repezi ea, iar Gale râse, ducându-și brațele la piept.

       Fantoma legănă alene din cap, privind cum umerii Theresei se tensionează atunci când îl depăși și parcurse în grabă restul coridorului, până la camera lui Caitlyn. Gale rămase singur, cu mâinile în șolduri. Apoi o senzație rece îl traversă. Era ironic, să spună că simțea, când el era de fapt mort. Dar energia întunecată care izvora din Lilith, și anume din corpul lui Lyov, aproape făcuse toți hibrizii din castel să o ia razna. Ivan se afla acum în alertă, încercând să mute toți hibrizii în partea de palat cea mai îndepărtată de locul în care îl închiseseră pe Lyov, iar Theresa fusese însărcinată să țină un ochi pe Caitlyn, pentru că Hades și Gale ajunseseră la concluzia că Sage nu mai era persoana potrivită. Amândoi se comportaseră foarte bizar atunci când fusese deschis subiectul „Caitlyn-Sage", ca și cum știau ceva ce restul nu, și nimeni nu trebuia să afle încă acel ceva. Theresa ura să știe că oamenii au secrete față de ea, chit că știa despre reîncarnarea celor doi. Dar nu știa la fel de multe cum știau Hades și Gale. De cele mai multe ori își băga nasul de una singură ca să afle ori îi manipula pe alții să o facă pentru ea. Însă cu ei doi era altfel. Niciunul nu ar fi suflat în veci o vorbă. Exista o legătură aproape telepatică între Hades și Gale, iar Theresa nu se îndoia că aceasta exista cu adevărat.

       Pentru că Hades fusese reanimat cu sângele lui Joy. Deși nu-l vedea, îl simțea pe Gale la fel de bine cum o făcea și ea. Și, pe lângă asta, Hades se număra printre cei mai puternici semidemoni. Pactul făcut de Loana cu Azazel îi garantase o putere neasemuită, Theresa se îndoia că nu reușea să comunice cu spirite, că nu putea controla forțe mai abstracte decât arătase el până atunci. Pentru că mereu părea că amândoi gândeau la fel, iar Gale devenise mâna dreaptă a lui Hades pentru că se afla aproape neîncetat lângă Keith. Keith moștenise necromanția din partea lui Joy, iar Gale devenise astfel un fel de înger păzitor pentru el și un amic care pentru alții era doar un prieten imaginar. Și asta pentru că Hades se aflase încă de la nașterea lui într-o continuă alertă. Ca și cum știa, simțea, că cineva va veni să le facă rău mai devreme sau mai târziu. Să-i facă lui Keith rău.