Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 60

        

           

      

                                                              Capitolul 60

”If I'm louder
Would you see me?
Would you lay down in my arms and rescue me?
Cause we are, the same”

                                          (One Direction-”More Than This”)

-Din perspectiva lui Liam-

         Mă mai uit încă o dată peste umăr,să m asigur că Allegra este în urma mea....pentru câteva secunde mi-a dat impresia că ar fi cineva care pe post de ea,cineva care să îi adopte look-ul ca să mă poată urmări....să îi poată da raportul lui Styles ca fugă cu tot cu Eve a mea,atunci când sunt mai aproape.

Ridic mâna să bat la ușă când îi aud vocea în cap -Liam? vocea ei sună speriată.....vulnerabilă.

-Eve? Vocea mea sună de parcă nu ar crede,chiar și în capul meu

-Da,Liam.Sunt eu,Eve. Aproape șoptește 

-Eve?Ce se întâmplă?Unde ești? O bombardez speriat cu întrebări...dacă tot pot vorbi cu ea datorită impregnării,și uitasem de asta,o puteam folosi de mii de ori....aparent Eve a fost mult mai deșteaptă decât mine.

-H-Harry...D-Din nou.

-Ți-a făcut ceva?Eve?Jur că nu mai scapă viu dacă ți-a atins un singur fir de păr. Cuvintele mele sunt reale,poate că nu știu eu unde este ea acum,dar curând voi afla și voi reuși să o scot de acolo,iar dacă acel idiot i-a atins un singur fir de păr,jur că ma să îl ucid,nu contează că este vampir.

-N-Nu mi-a făcut nimic decât să mă lege....am reușit să scap din frânghiile alea nenorocite....care mi-au făcut răni la mâini,încerc să găsesc o  modalitate de a evada....dar nimic. Vocea ei sună ma repede ca un scâncet decât ca și o chestie normală.

-Nu s-au vindecat?

-Au început.

-Ești în aceeași casă,în care te-a ținut și data trecută?Uită-te prin casă recunoști ceva?Pe geam....Eve o poți simți pe Allegra.?

Totul redevine la normal,înainte ca vocea lui Eve să îmi intre în cap,totul răsună gol și îmi pot auzi propriile gânduri și vocea Allegrei care mă strigă,de parcă eu aș fi înnebunit.

-Liam,tu ești impregnat cu Eve,nu? Șoptește.Ochii mei se fac mari la spusele ei.....oare ea și cu Eve vorbesc atât de mult pe cât pare,oare i-o fi spus și de nopțile noastre?

-Cum de ai știut?

-Te-ai oprit în mijlocul drumului.....și nu puteam să te întreb ce se întâmplă în gura mare...așa că ți-am cam intrat în cap....oricum.Nu am ascultat conversația voastră,decât până când ți-a spus că ea este. Ridică din umeri

O mică tăcere incomodă se așterne între noi,acum știu unde este sigur Eve...așa că nu mai am acum o destinație fixă,la cine să mi-o găsească.....

-Liam,nu știu de tine.....dar eu aș vrea să verific mai întâi vreau să verific cartea cu sufletele pereche.... Oftează punându-și mâinile în șold.

-Chiar ai un fix pe asta.

-Am un fix pe asta de când ea mi-a spus că nu se simte atrasă de el și nu este normal,plus că a venit prea devreme.Recunoaște tu că nu este așa. Aproape mârâie ultimile cuvinte. După ce face o mică pauză continuă -Știu eu o modalitate în cae o să scape Eve de ei pentru todeauna,dar o să avem nevoie de mama ta.

-Mama?

-Aham.Ai să vezi tu.

-Din perspectiva lui Eve-

-Ești în aceeași casă,în care te-a ținut și data trecută?Uită-te prin casă recunoști ceva?Pe geam....Eve o poți simți pe Allegra.? Cuvintele speriate ale lui Liam îmi fac inima să bată în piept puternic....de fericire,pentru că știu că mă iubește și că îi lipsesc la fel de mult pe cât îmi lipsește.

În aceste momente vreau ca el să mă țină în brațele sale strâns,să îmi sună că totul o să fie bine,buzele sale să fie peste ale mele,la fel asigurându-mă că totul este bine,din vocea lui să se audă niște tâmpenii care să mă facă să uit de toate astea...dar niciuna dintre ele nu este aici.

Ușa principală se aude cum se deschuie și îi pot auzi fredonările lui Harry,fredona cât pentru el,un ritm intetresant...dar nu asta este principal acum.Pot auzi cum închuie ușa după el și pașii lui groi care se duc în camera în care eram,trebuie să mă ascund și asta rapid.

Imediat corpul meu devine invizibil și mă bag după o draperie care este până în pământ.....și mirosul meu se schimbă,poate că aceste puteri sunt unele dintre preferatele mele....schimbatul de imagine,invizibilitatea și schimbatul de miros.Cea din urmă nu trebuie să facă abuz de ea....este ceva gen limitată. (Chestie explicată de bunica,pentru că la Școala Nopții,aparent eu sunt prea în urmă cu puterile mele)

-Eve!! Pot jura că țipătul lui Harry se aude până pe stradă.

Pașii săi frenetici se aud pe hol și se oprește în cameră ca să se utie o secundă apoi pleacă,poate că am scăpat....sau poate că nu.....poate că era o idee bună dacă aș fi lăsar o fereastră deschisă să creadă că am ieșit pe geam,dar el nu era așa prost să lase geamurile așa deschise.

Rămân în spatele draperiei în așteptarea de a se potoli....dar simt o prezență în cameră....m-a găsit,sau cel puțin aici crede că sunt.....sau poate doar vrea să caute.Ochii mei scanează unde aș putea să mă bag dar nimic.

-Aha! Vocea sa groasă și răgușită se aude,iar draperia este trasă alături de o mână care se înfășoară în jurul brațului meu.

Revin la normal și Harry mă aruncă pe un pat,iar el vine deasupra mea,deja trăgând de bluza de pe mine.

-Nu.Harry.Nu! Țip și încep să îl împing cu mâinile,dar nici nu se mișcă așa cum vreau eu,buzele lui merg pe gâtul meu.Sărutându-l.

 _____________________________________

Parte ce căcat....știiu....neinteresant....am să încerc să le fac mai interesante....

P.S. îmi pare rău pentru atât de mult dialog.

#Ella.