Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 55

        

           

      

                                                              Capitolul 55

       

-Nu caut vorbe pe ales,

 Nici nu ştiu cum aş începe

Deşi vorbeşti pe înţeles,

 Eu nu te pot pricepe

                                                             ("Luceafărul"-Mihai Eminescu)

-Din perspectiva lui Eve-

Trag mai bine jacheta din piele pe mine și pășesc pe holurile școlii,cu capul în jos.Dacă am să ridic capul oamenii vor vedea că nu sunt bine...chiar nu vreau ca toți acești oameni să mă bârfească,dacă ei au o ”problemă” cu Liam atunci asta problema lor,nu a mea.

Nici nu am intrat bine pe ușile școlii cădeja oamenii au început să mormăie că am venit singură.Copii ăștia chiar nu au o viață?

Problema mea cea mai mare nu este bârfitorii,ci acum este Liam....dacă o să vină la școală ce am să fac?Dacă o să îmi râdă în față?Dar dacă o să vină neștiind ce a făcut și se preface că nimic nu s-a întâmplat?Nu vreau să fac circ în școală,defapt nicăieri,el a ales asta,nu eu.

Clopoțelul sună anunțând prima oră și eu gem în mintea mea,nu vreau să înceapă orele,vreau să fug în camera mea și să ascult muzică la nesfârșit.

**                       **                             **

Orele sunt aproape de șfârșit și prietenii mei nu au mai scos nici un sunet despre ”întâmplarea Liam” și asta mă încântă extrem de tare,poate că cel mai tare mă încântă că ei nu îmi reproșază fraza ”ți-am spus eu”...pe cât este de adevărată pe atât de mult o urăsc.

Au avut dreptate spunându-mi că trebuie să stau departe de el pentru că aduce numai probleme,dar nu i-am ascultat până la sfârșit....și tot acum ei mă susțin.Știu că numeni nu a scos nici o vorbă despre asta în prezența mea,dar le pot simți acea mică discuție în care spun să nu vorbească despre asta decât atunci când eu voi începe,todeauna fac asta.

Toți merg în aceeași linie cu mine și pentru câteva minute închid ochii ca mai apoi să îi deschid și să deschi gura,lăsând ca (,) cuvintele să iasă.

-Ați avut dreptate.Ați avut dreptate întrutotul,și vă mulțumesc pentru grija față de mine. Vocea mea este mică ca a unui copil atunci când îi spune mamei sale că a făcut o boacănă și știe că mama lui o să se supere.

-Eve,nu începe.Cel puțin nu acum. Mike spune ferm iar eu îmi dau ochii peste cap,

-Ba da. Spun mai tare pășind mai repede,acum ajungând în fața lor -Uitați,știu că ați vrut doar să mă protejați și chestii d-astea și chiar apreciez și mai știu că acum vă stă pe limbă să îmi spuneți ”Ți-am spus eu” ,dar nu o faceți....dar știu că vreți. Mă uit la ei oprindu-mă.

-Uite,Eve,știm că nu e ușor....și noi vrem doar să te sprijinim.....nu vrem ca după să ne reprosezi ”aa uite din cauza ta” de aceea nu aducem discuția și toate astea.Și nici nesimțiți nu suntem să îți reproșăm asta,pentru că știm că acum regreți ....ceea ce îmi pare rău este modul în care ai realizat că Liam este un mare afemeiat.Îmi pare rău că spun asta. Rostește Selena ultima parte cu o voce mică.