Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 73

        

           

      

                                                              Capitolul 73

Outside it's no raining 

And tears are falling from my eyes 

Why did it have to happen 

Why did it all have to end

                             (Emilia - ”Big Big World”)

 -Din perspectiva lui Eve -                                                     -7 iunie 2014 

                De acum 2 zile,când Jennifer mi-a spus ce mi-a spus stau numai pe gânduri.Cu gândul că o să trebuiască să înfrunt orice ar presupune acel blestem....să îl salvez pe Liam din orice i s-a întâmplat...pentru că este tare  ciudat.

Inițial vroiam să mă apuc să îl ajut pe Liam,dar toată lumea a spus că mai repede mă ocup de blestem,pentru că nu știu cum și când o să atace și mai repede să fiu cu forțe proaspete orice s-ar întâmpla și când.

De-o dată telefonul meu sună și numele lui Liam apare pe ecran.Fericită ridic telefonul de pe birou și îl duc la ureche imediat ce am acceptat apelul.Nu am mai vorbit cu Liam din ziua în care a venit la mine și a acuzat-o pe mama că vrea să ne despartă (ceea ce este real) ....și atunci chiar nu a fost în pielea lui sub nici o formă.

-Eve,ce faci? Vocea lui sună normal și cladă.Poate că orice a pățit s-a dus.

-Um,eu fac bine.Ce faci tu? Întreb puțin nesigură de ce să îi răspund.Poate că nu ar fi cea mai rea idee să vorbesc cu el.Corect?

-Eve,îmi lipsești.Vocea lui se aude aproape cu un suspin și pot spune că este vocea lui normală,dar în același timp parcă ceva lipsește,ceva de care nu îmi pot da seama,dar cred că este doar mintea mea care îmi joacă feste sau care nu a mai auzit vocea caldă ,adevărată, a lui Liam. -Vreau să ne vedem. Spune calm dar în același timp ca pe un îndemn.

-Și mie mi-e dor de tine Liam. Oftez în încercarea de a înăbuși un suspin. -Unde vrei să ne vedem? Întreb simțind cum inima mea începe să bată mai tare numai la ideea de a-l vedea pe Liam.

-Știi acel pod din Lumea Mistică de pe lac? Întreabă și mintea mea se duce spre ceea ce spune el și imediat îmi amintesc acel loc,răsăritul soarelui este minunat în acel loc,la fel și apusul.

-Um da.

-Bine.Acolo ne vedem. Fără un alt cuvânt al lui Liam,linia devine moartă și mă uit ca proasta la telefon.De obicei spunea cel puțin ”Pa” sau ”Ne vedem” ,nu mai vorbesc că înainte să se întâmple ciudățenia asta de fiecare dată când închideam telefonul îmi spunea ”Te iubesc” și acum nimic.Sigur orice s-a întâmplat cu el nu s-a terminat.

Îmi iau repede pe mine un tricou larg vișiniu cu o pereche de blugi negrii și teneși negri (A/N:Link extern ținuta) .În timp ce cobor pe scări în fugă îmi prind părul într-o coadă de cal și îmi trag hanoracul gri pe mine.Mama era deja în ușa de la bucătărie și  pot simți privirea ei pe spatele meu atunci când stau pe scară și îmi leg șireturile teneșilor.

-Eve,unde naiba te duci? Vocea ei caldă se aude din urma mea și mă opresc să îi explic repede.

-Mama,mă duc să mă văd cu Liam.Știu ce ai spus,dar în același timp ce vrei să fac?Să pierd timpul așteptând ca răul să apară?Mai repede fac una în timp ce o aștept pe cealaltă. Spun calmă și ochii mei pledează să mă creadă.