Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 72

        

           

      

                                                              Capitolul 72

    

”Oh great.

I'm supposed to save the world?

All I coud think was,And I used to stress about geometry.

An,hell'

                                              (Zoey-Casa Nopții)

 -Din perspectiva lui Eve -                                                     -5 iunie 2014 

    

    

           ------------------

   

                     Atmosfera nopții mă înconjoară,la fel și misterul nopții...întunericul de asemenea își face veacul în jurul orașului și al meu...dar totuși pot distinge casele și tot ceea ce este pe stradă.Totuși în aerul de mister ceva pare în neregulă,nu știu ce.Pot simți în aerul care îmi intră în plămâni cu fiecare respirație pe care o iau.Totul pare părăsit...nu se vede nici o lumină prin case și nici luminile care de fel sunt aprinse pe stradă sunt inexistente.

Pot simți o pereche de ochi care stau pe mine ,îmi urmăresc îndeaproape fiecare mișcare pe care o fac cu (,) capul,fiecare pas pe care îl fac,fiecare respirație pe care o fac.Poate chiar vrea să îmi intree și în cap ca să îmi poată citi gândurile.

De-o dată corpul meu se răsucește fiind întâmpinată de același lucru....pentru un moment mă întreb dacă nu cumva am înnebunit sau ceva asemănător.Dar totuși același lucru îl simt,numai că de această dată este în fața mea.Îmi întorc capul să arunc o privire peste umăr și nimic....întuneric total.

Înghit nodul din gât și deschid gura -Știu că ești acolo.Ieși și înfruntă-mă. Spun și încep să mă mir de propria voce,nu a tremurat câtuși de puțin și par sigură pe mine.

De-o dată foarte departe se vede o lumină roșie pe cer,ca și cea care se vede atunci când soarele apune....imediat apar și foameni care fug mâncând pământul--din acea direcție- .Trag mai bine pe mine jacheta pe care o port și oamenii care fug se apropie din ce în ce mai mult de mine,țipetele lor disperate se aud din ce în ce mai tare.Din urma oamenilor apare o creeatură foarte înaltă ....și roșie,care merge ca și un roboțel....doar că acesta este gigantic.

-Fugi,fugi ca să îți salvezi viața. Un bărbat se oprește și mă apucă de umeri ca să mă scuture....să mă trezească la realitate din transa încare fusesem adusă de ”roboțel” .

Bărbatul vede că nu am nici o reacție la ceea ce îmi spune și începe să fugă în continuare....”roboțelul” se apropie din ce în ce mai mult iar un val de căldură devine din ce în ce mai puternic să fie suportat.

Cu siguranță creeatura are mai mult de 3 metri înălțime și realizez că acel val de căldură este produs de corpul acestuia.... 

-Stăpâne.Ea este. O voce ca de robot se aude din dreapta mea și ochii mei se dezlipesc de pe creeatură să se ducă spre sursa de zgomot care era defapt Liam,care avea ochii galbeni.

-Liam.Sunt eu,Eve. Spun ușor apropiindu-mă de el cu pași mici dar imediat ce îmi vede reacția sâsâie ca și un șarpe.

De-o dată Liam vine la mine și își înfășoară brațele în jurul meu...nu într-un mod plăcut ci într-unul dureros...mă ținea ca într-o menghină,în timp ce ”stăpânul” său se apropia din ce în ce mai mult de noi doi cu un rânjet imens pe față.El era cel care se ”uita” la mine....cel care îmi analiza fiecare mișcare.Încep să mă mișc și să țip în strânsoarea lui Liam doar poate-poate am să scap,dar nu pare nici o șansă...pentru că pare că (,) cu fiecare minut ce trece să strângă din ce în ce mai rău.

-Foarte bine....Liam.Foarte bine,fiul meu. Creeatura roșie spune apoi mă ia din brațele lui Liam și mă strânge cu putere.Mă ardea,prin haine.Durea extrem de rău,cu fiecare mișcare pe care o făceam durea și mai rău și cu fiecare țipăt pe care îl scoateam strângea și mai tare

-Nuuuuu.Țip din nou și devin liberă.Ochii mei sunt întâmpinați de lumină.

Mă ridic în fund și totul pare normal,ochii mei merg pe brațele mele,unde îmi aduc aminte de strânsoarea acelei creeaturi roșii și nu este nimic.Maieul pe care îl port este cu totul altul....de cel pe care îl purtam pe jub jachetă.

-Oh,mărită zeiță,bine că te-ai trezit. Mama vine într-un suflet în camera mea și mă strânge în brațe.Mă uit la ea confuză și începe să explice. -Țipi pe aici de mai mult de 15 minute.Am încercat să îți opresc visul,dar nu am reușit. Când eram mică și aveam coșmaruri mama mereu le oprea cu una dintre puterile ei.....și mereu mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă mama nu mă trezea de fiecare dată...aparent...muream.

-Maia și o fată Jennifer sunt jos spun că vor să vorbiți...dar nu te-am putut trezi sub nici o for-

-Oh Eve. Maia o întrerupe pe mama se pune lângă mine. -Trebuie să vorbim urgent. Spune și ochii mei pică pe Jennifer care intră timid în camera mea.

-Bună Jennifer. Spun și mă pun pe marginea patului ca să poată sta și ea alături de noi -Ce vroiați să vorbim? Întreb imediat  ce s-a așezat Jennifer și pot simți că și mama este în camera mea...și se uită atent la noi.

-Eve,uite știu că i-ai luat puterile lui Selene....și acum trebuie să ma știi un lucru.Unul de care ieri am aflat....Face o pauză în care înghite în sec și pare să își aleagă bine cuvintele pe care le scoate pe gură Jennifer....un singur lucru este acum în corpul meu...frica -Blestemul lui Selene.Acesta spune că dacă ei îi sunt luate puterile sau este ucisă atunci lumea trebuie să  se confrunte cu o imensă creeatură de foc,care poate topi pe oricine. Jennifer spune.

Ochii mei se duc spre mama și se măresc -Mama,eu nu am avut un coșar.....

-Ai avut o viziune. Mama mă completează și mă cutremur doar la idee.

-Eve,tu ești singura capabilă să scapi Lumea Mistică și cea a oamenilor de asta.Ne poate fi sfârșitul tuturor. Jennifer spune totul cu grijă...dar sincer simt cum acoperișul casei îmi cade în cap.

Acum câteva luni eram o adolescentă normală care singura ei problemă erau notele de la matematică și băieții....acum bum....mai nou sunt și salvatoarea celor din Lumea Mistică și a oamenilor.Când viața mea s-a complicat atât de mult.

______________________________

Waaaah,acum v-ați prins de Selene.....rămâne Liam (Muhahahaha)

Duminică--Prolog la noua carte ”Bloody Bride”