Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 68

        

           

      

                                                              Capitolul 68

      

We're gonna shout it out to the edge of the world,
We're unbreakable

                                          (Madison Beer-”Unbreakable”)

-Din perspectiva lui Eve-

         Un țipăt gigantic se aude din gura mamei și eu pentru un moment îmi mut privire de pe împachetat ca să mă uit la ea.Pentru un moment chiar încep să cred că se simte rău...iar ochii ei roșii încep să apară și colții ei ies din nou la iveală.Ochii mei se fac cât cepele și fac pași micuți spre ea iar ea se dă în același timp înapoi și respiră scandat.Mamei nu îi este poftă de sânge....este nervoasă

-Tată.Țip puternic și mama încearcă să își recapete respirația,între timp nu încerc să mă mai apropii de ea,știu că asta i-ar face și mai rău decât este până acum.Pașii greoi ai lui tata se aud iar câteva secunde mai târziu și silueta lui apare și o apucă pe mama cu mână de cot și cealaltă se înfășoară în jurul taliei ei și o aduce în camera mea.Dau într-o parte valiza mea ca să o poată așeza pe pat.

-Du-te să aduci un pahar cu apă.Spune neuitându-se la mine.

Plec din cameră fără să mai spun altceva și îi iau paharul cu apă și din bucătărie îl pot auzi pe tata care îi spune nimicuri ca să o poată calma.Când revin în camera mea mama arăta destul de normal.Ochii ei aveau doar o tentă de roșu iar colții ei nu se mai vedeau,doar caninii un pic mai ascuțiți ca de obicei.

-Eve.Pot să știu și eu ce e asta? Tata întreabă imediat după ce îi dau paharul mamei și mă duc înapoi să împachetez. Mă uit la el cu o încruntătură și continuă. -Ce se întâmplă?. Brațele sale se ridică la pieptul lui și are o privire dură.Tata folosește privirea dură doar când este supărat.Așa că am cam dat-o în bară.

-Tata.Mă duc unde îmi este locul. Spun nonșalant și îmi ridic brațele în sân.Amândoi stând în aceeași poziție cu aceeași privire.Parcă am sta în oglindă..doar că eu sunt fată.

-Eve.Despre ce vorbești.Locul tău este aici. Tata spune și o pot auzi pe mama că murmură ceva despre vrăji.Lucruri pe care aleg să le ignor pentru proprul bine.

-Nu.Locul meu este lângă Liam. Spun rece.Mișcându-mă puțin dar rămân pe aceeași poziție.

-Ce? Spune mult mai tare decât mi-aș fi imaginat eu. -Ce cauți tu cu Liam?Și aici nu o spun ca știi tu ce.Ci ca un tată.Eve ești prea mică să pleci cu un băiat de acasă.Și Harry?El este sufletul tău pereche.Eve.Nu vreau să mori. Mă surprinde cât de multe l-a putut învăța mama despre legile și regulile vampirilor.Știu că a acceptat transformarea de dragul ei ,dar nu părea așa de interesat de reguli.

-Harry nu este sufletul meu pereche.Defapt este Liam. Spun rece și ochii tatei se fac cât cepele. -De unde știu?Nu mai contează.Ce contează este că știu.Și ghici cine a modificat asta.Oh da.Este în cameră cu noi.Îi arunc o privire mamei care ea se uită la podea.

-Ești nebună? Tata țipă spre mama făcându-mă să tresar și mama la fel.Acum lacrimile se scurg pe obrajii ei și se uită la podea. -Asta în mod normal se denunță,nu?

-Ai înnebunit?Cum să îmi denunț mama? Țip -Scuze. Spun când realizez că am țipat la el -În mod norma da...dar nu am să fac asta.Cred că dezamăgirea mea față de ea este mult mai rău decât puterile ei care i-ar fi luate.Corect? Mă îndrept spre ea și mă uit la ea. -Acum scuză-mă.Trebuie să împachetez. Spun și continui să îmi strâng lucrurile.

Ușa se aude trântindu-se și niște pași greoi se aud pe scară.Tata trece în ușă și eu mă uit curioasă pe lângă el.Câteva secune mai târziu tata se relaxează și eu îl văd .Liam trece pe lângă tata și vine în fața mea punându-și palmele peste obrajii mei.Pot spune că este speriat după privirea lui -Nu face o prostie.Nu o face. Liam mormăie punându-și fruntea peste a mea și închizând ochii.Eu oftez și la rândul meu îmi închid ochii.Pot simți ochii mamei arzându-i spatele lui Liam,dar acum puțin îmi pasă.Îmi pun palmele peste ale lui și le dau jos de pe obrajii mei.

-Fac ce trebuie Liam.Da?O să trecem peste asta.Cum am trecut peste toate.Mai am puțin și termin. Spun și printr-o mișcare mâinile lui mari le acoperă pe ale mele și le duce la buzele lui,sărutându-le ușor.

Liam scutură din cap că înțelege și ochii lui pică pe valiză.Apoi revin pe mine și par supărați -Eve.Nu poți pleca de acasă.Spune dur.Îmi ridică bărbia să mă uit în ochii lui și vorbește din nou -Ai înțeles? Întreabă și ridică sprâncenele la mine.Ochii mei se duc spre tata care se uită la noi și apoi se duc la mama care îi are îndreptați spre tata,parcă cerându-i să încetăm.

-Nu Liam.Nu.Nu m-a ales pe mine.Eu de ce să o aleg pe ea. Spun sec și îmi scot mâinile din strânsoarea lui începând să îmi adun celelalte lucruri și apoi să închid valiza să să încep să o trag după mine. -Să mergem.Cobor în urma mea fiind Liam și părinții mei.Ochii mei pică din nou pe mama care este în lacrimi și tata care pare cam supărat.Mă duc spre el și îl îmbrățișez strâns.Și încerc să îmi țin lacrimile pe care acum am realizat că le am -Te sun.Promit.Dacă nu o fac eu te rog să o faci tu.Îi cuprind fața tatei cu palmele mele și îi zâmbesc cald. -Nu e vina ta.Okay.Ai grijă de ea Spun referindu-mă la mama.

Totul ne este întrerupt de soneria ușii.Mă îndepărtez de tata și mă încrunt ușor la el.Liam deschide ușa ca să lase la iveală un bărbat îmbrăcat într-un costum și cu o servietă într-o mână iar în cealaltă se află un plic.

-Familia Blackumerg-Scott? Întreabă și ochii lui se duc spre Liam apoi se spre tata.

-Da. Răspund tata și Liam.Bărbatul intră în casă și închide ușa după el.Mă întorc spre mama mama încruntată și acum lacrimile ei nu se mai scurg pe obrajii ei ci este puțin speriată,pot spune asta în ochii ei.

-Sunteți chemați la judecătorie.Spune și întreaptă spre Liam o hârtie pe care o ia de la el.Bărbatul iese pe ușă și Liam desface plicul și ochii lui se fac mari cu fiecare cuvânt pe care îl citește pe hârtie.

-Avem probleme.Spune și îmi întinde hârtia mie.O iau cu degetele tremurânde și încep să citesc pe hârtie.

      

-Din perspectiva autoarei-

    

Ochii lui Selene se află pe globul de cristal urmărindu-i atent lui Eve fiecare mișcare pe care o face și citindu-i pe buze fiecare cuvânt pe care îl spune ea.Către oricine.Este mândră de cum s-a putut despărți Madeline de fiica ei....din propria sa greșală.Crede că nici măcar ea nu ar fi putut face o treabă mai bună de atât.

Totuși lucrul pe care se concentrează ea este Liam...cât de atras poate fi de ea și cât de iubitor poate fi față de ea.Știe că nu și-ar putea face rău unul altuia...știe că trebuie să intervină între ei ca să o poate face mai slabă pe Eve.De aceea în mintea ei revine planul pe care îl are ea pregătit de ani de zile....pentru orice persoană care îi intră în cale atunci când vrea ceva.

Selene nu mai are nevoie de încă una de și Madeline.

Ea trebuie să fie cel mai puternic vampir din Lumea Mistică și cea Umană. 

      

_________________________________

Capitol cadou pentru una cintre cititoarele mele preferate...astăzi este ziua ei așa că m-am gândit să îi fac  o surprinză plăcută.

P.S. asta nu o să afecteze faptul că eu duminică trebuie să postez capitol nou...și capitolul 69 nu o să fie pervers.(Am făcut-o exppre=)) )

#Ella.