Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 65

        

           

      

                                                              Capitolul 65

     

Tears my world apart 

Because,

I've been waiting 

All this time to finally say it 

                                           (One Direction-”Loved You First”)

-Din perspectiva lui Eve-

         Îmi simt spatele lipit de ceva rede și tare iar capul meu mă doare....și corpul meu parcă este amorțit...Deschid ochii să fiu întâmpinată de camera aceea în care mă ținea Harry -înainte de incident- și imagini cu ce s-a întâmplat înainte să fiu pe podea îmi apar în minte,defapt nu că sunt eu pe podea de nebună,ci că am  leșinat.Îmi aduc aminte cum spunea bunca că dacă corpul meu e slăbit și fac asta am să leșin cu siguranță....deci s-a întâplat...corpul meu e slăbit.Simt că fiecare mușchi din corpul meu este amorți dar totuși aleg să mă ridic.

Ridicată de pe podea arunc o privire la Harry are este tot înconștient și pentru un moment mă întreb dacă nu cumva l-am ucis,dar îi văd câteva cute pe frunte și parcă maxilarul nu mai este la fel de bine format cum era și parcă văd și câteva fire albe de păr.Dacă Harry înainte avea douăzeci de ani,acum are treizeci și cinci dacă nu chiar patruzeci....deci începe îmbătrânirea.Este mult mai rapidă decât mă așteptam.

 Îl las pe Harry în nebunia lui și plec din cameră cu direcția ușa..spre libertate..spre Liam ...

Cobor pe scări și rapid deschid ușa și ies pe ușă fără nici cea mai mică problemă.Și mă uit în stânga și în dreapta....nu am nici cea mai mică idee unde sunt și cum să ajung acasă...sau mă rog ,mai repede la Liam decât la mine.

-Um,scuzați-mă.Aveți idee pe unde să merg ca să pot ajunge la Școala Nopții? Întreb o femeie care din întâmplare trece pe aici.

-Oh,domnișoară ești departe de Școală.

**                  **                  **

Dacă este un lucru pe care îl urăsc cu adevărat acel lucru este faptul că nu există autobuze,tramvaie sau alte lucruri d-astea.Dacă ai mașina ta personală deja este parfum....toată lumea merge pe jos,și orașul este mare.

Urmez instrucțiunile pe care acea femeie mi le-a dat și încep să cred că m-am pierdut din nou pentru că tot nu văd nimic care să fie cel puțin apropiat de Școala Nopții,oarecum știu împrejurările,nu prea bine,niciodată nu mi-a păsat cu adevărat de Lumea Mistică.Următorul colț din nou fac la dreapta și pot vedea gardul Școlii Nopții -într-un final

Bucuroasă măresc pașii și de aici îmi amintesc cum să ajung acasă....oare să trec mai întâi pe la Maia să văd cum se simte și ce mai face,mai ales că am fugit din mașină când ea era cu mine și îl așteptam pe Niall.

Aleg să bag acest gând în spatele minții și să merg spre portal,cu direcția Liam.Știu că  asta implică să trec prin casă,dar știu că mama este prea necăjită ca să realizeze că tocmai am trecut pe lângă ea.

   

-Din perspectiva lui Liam-

Toată așteptarea asta începe să mă enerveze din ce în ce mai tare,parcă spunea că se ocupă ea,ce i-o lua atâta lui Elena să ia acea aprobare,până ajunge ea să o ia Eve o să fie omorâtă de retardații aceia doi.Fără șansă.După privirea ei,pot spune că și Allegra e la fel de enervată ca și mine pe toată chestia asta.Nu spune nimic,probabil dacă ar spune ar isbucni,ca și mine dealfel.Arunc telefonul puteric pe podea și rostesc câteva înjurături.Elena are telefonul ăla nenorocit închis și încep să mă enervez din ce în ce mai tare.

-Liam,calmează-te.Dacă a spus că rezolvă rezolvă. Vocea Allegrei se aude,vocea ei fiind rece,probabil din celași motic pentru care este și a mea.Aleg să oftez puternic și să deschid gura să spun ceva,înafară de o înjurătură.

-Allegra,nu pot.Nu pot.Dacă în tot acest timp în care eu o aștept pe Elena,ăia îi ia puterile lui Eve?Ha?Poate că nu arată ei că nu îi pasă,dar știu că ar fi devastată dacă așa s-ar întâmpla.Jur că dacă nu- 

Sunt întrerupt de ușa care se deschide repede și pe ea intră  o Elena fericită și cu buzele umflate desigur.

-Unde dracului ai fost? Spun printre dinți.

-Scuze.Scuze.Mai repede nu a putut face rost.Am vrut să te sun dar prostia asta de telefon s-a descărcat.Supizenie. Mormăie și deschide geanta și începe să scotocească prin ea. -Aha. Spune tare și scoate o hârtie pe care mi-o dă în mână -Liam.Cu grijă da?Știu că tu ai talentul de pierde lucruri și dacă pe asta o pierzi alta nu mai ave- 

Este întreruptă din nou de ușa care se deschide.Pe ușă apare o fată cu părul puțin mai închis ca al lui Eve,ochii fiindu-i roșii și un zâmbet ciudat pe față.Este la fel de slabă ca și ea,numai că este diferită....ceva o face.Dar în același timp ceva o face și mai cunoscută.

-Liam? Zâmbetul ei piere și ochii ei cad pe Elena -Cine e ea? Fata începe să arate ca un cățeluș plouat și atunci când Eve se supără...dar totul mă lovește.

-Eve? Zâmbesc și mă duc spre ea să o strâng în brațe puternic. -Cum ai fugit?Ești bine?Ai nevoie de sânge iar?Ochii tăi. Toate întrebările ies pe gura mea și ea nu face nimic decât să chicotească.

-Mai pot răbda....era doar  un tip care se uita cum îi curge sânge din încheietură pe una dintre alei și de aia. Zâmbește și se uită la Allegra apoi la Elena. -Bănuiesc că tu ești Elena,nu? Zâmbește și își face drumul spre Elena trăgându-mă de încheietură.

-Eve,ea este verișoara mea,Elena.Elena ea este prietena mea,Eve. Spun,niciodată nu aș fi crezut că sunt atât de mândru să spun că Eve este prietena mea.

-Evelyne ce bine îmi pare să te cunosc. Spune și îi strâmge mâna cald.Ei bine....copii eu trebuie să fug.Elena ne sărută pe obraz pe toti apoi fuge.

-Ei bine.Eve vorbim noi. Allegra face același lucru apoi fuge și ea.

-Păi,am rămas doar noi. Eve chicotește și eu zâmbesc înainte să o sărut și să o mai întreb de treizeci de mii de ori dacă este bine.

 Mă îndepărtez cu răsuflarea tăiată și mă uit exact în ochii ei,culoarea se mai diminuase și zâmbetul ei dulce era din nou pe chip,un lucru care îmi lipsise la ea. -Eve? Spun și ea spune un ”mhmm” în timp ce fața ei este în gâtul meu -Te iubesc. Spun tare pentru a doua oară,numai că de această dată chiar o simt.Niciodată nu aș fi crezut că am să îi spun unei fete că o iubesc,dar poate că a venit momentul...și am să o spun pe vecie.

Capul ei se ridică și se uită în ochii mei,cu niște lacimi pe care nu vreau să le văd,dar aleg să ignor când îi aud cuvintele care îi ies printre buzele rozalii -Și eu te iubesc Liam,te iubesc cum niciodată nu aș fi crezut că am să o fac.Îmi pare rău că nu te-am crezut. Spune apoi mă sărută din nou.Mâinile sale merg spre gâtul meu iar ale mele spre talia ei,o trag mai aproape și cu  palma ei de pe ceafa mea face sărutul să fie mai pasional.De pe talia ei mâinile mele alunecă pe coapsele ei și o ridic printr-o mișcare rapidă.Picioarele sale înfășurându-se în jurul talieie mele.

-Mi-a fost dor de tine. Șoptește. și simt cum inima mea se încălzește.

-Și mie de tine. Spun apoi buzele mele îi atacă gâtul.

____________________________

Oooo,dar vai.Eve o evadat :))

Anyways....nume nou,copertă nouă,vă place (De copertă vorbesc)

Clienți pentru dedicații?

Oh și mulțumesc pentru toată urările de ziua mea.Vă iubesc.

P.S. o fată foartă drăguță mi-a luat un interviu în legătură cu ”Forever” ,deci cine vrea să citească să se uite la mine pe profil la dedicații (Nu cred că mai apare votată)