Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 51

        

           

      

                                                              Capitolul 51

         

”I said back, you said right, 
I don't mind, let's leave all behind
I'm sure we can find a new way of life”

                                                             (”Dead Man Walking”-Smiley)

 -Din perspectiva lui Eve

Închid ușa biroului directoarei cu grijă în urma mea,tot ce vroia directoarea era să vadă dacă sunt bine și dacă nu cumva mai am nevoie de timp liber,aparent mama a sunat directoarea să îi spună că eu am fost bolnavă și a trebuit să stau acasă.

Oftez cât pentru mine și pornesc spre ora pe care o am,de când nu am mai trecut pe la școală nici măcar cifrul dulapului nu îl mai știu (se vede cât de inteligentă sunt,nu?) .Am economie și ora deja a început,asta înseamnă că toată lumea o să îmi vadă ”revenirea” ugh.Urăsc asta.

Bat la ușă rapid de două ori și apoi apăs pe clanță și intru în clasă,cum mă așteptam toate privirile pe mine.Deschid gura și pronunț frumos propoziția pe care mi-am formulat-o în minte.

-Scuzați-mă doar că doamna directoare m-a chemat. Îi arunc profesorului un mic zâmbet,

-Oh,domnișoară Black,ce plăcere să vă revăd. Mormăie și îmi face semn să mă pun în bancă.

Profesorul se întoarce la explicațiile sale despre nu știu ce tâmpenii iar eu îmi reiau locul lângă Sofia,nu am mai văzut-o parcă de ani,adevărul că sunt câteva luni și asta mă cam incomodează.Când îmi simte prezența ea ridică privirea de pe telefon și se uită la mine,inițial se uită la mine de parcă ar fi văzut o fantomă,apoi îmi zâmbește.

-Eve! Șoptește un țipăt -De când nu te-am mai văzut.

**                        ***                            **

Restul orelor au trecut precum a trecut și cea de economie,greoi și cu expresiile ”De când nu te-am mai văzut!” și ”O doamne,credeam că ai murit!” și să nu uit de ”Ce dor mi-a fost de tine”. Fiercare dintre prietenii mei au avut o altă replică,urmată de o îmbrățisare sau  sărut pe obraz,după caz.

Clopoțelul care anunță ora mesei sună,și într-un final voi fi liberă să îl văd pe Liam,nu știu de ce dar nu am văzut urmă de el până la ora doisprezece și asta nu îmi place,singurul lucru care mă calmează puțin este fapul că mi-a dat câte un mesaj în fiecare pauză să mă întrebe dacă sunt bine,dar când îl întrebam dacă are treabă în pauză ca să îl pot vedea,nimic,nu mai răspundea.

-Și...Eve...pe unde ai umblat tot acest timp? Vocea lui Mike mă trezește din toată meditarea mea,acum observ că nu mai are aceeași barbă și că s-a tuns....acum care doar păr crescut la bărbie.

-Um,să spunem că am avut niște probleme...nu vreau să vorbesc despre asta,voi ce ați mai făcut?Mike,ce vrei să îți împletești barba gen chinezii aceia bătrâni? Întreb și toate chicotim,înafară de Mike care se uită la mine urât.

-Eve,sper că știi că orice problemă ai avea,poți apela la noi,da? Selena întreabă și se uită la mine cu ochii ei căprui mari.

Îmi mușc buza inferioară și scutur din cap,mă bucur că prietenii mei sunt alături de mine,asta înseamnă foarte mult. -Știți ce,lăsați-mă pe mine,voi ce ați mai făcut?