Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 63

        

           

      

                                                              Capitolul 63

      

And you might just give it up 

Oh, oh 

I will never let you down 

When you feeling low on love 

                                               (Rita Ora - ”I will Never Let You Down”)

-Din perspectiva lui Eve-

Apa nu îmi poate spăla și din minte atingerile lui Harry...dar cel puțin apa fierbine m-a făcut să mă calmez mult mai mult și sunt oarecum fericită pentru că chiar nu vreau să dau pieptu cu Harry într-o stare proasă.

Harry mi-a dat un tricou mare,probabil că este al lui,îmi ajunge până la jumătatea coapselor și o pereche de pantaloni de trening gri......nu îi strica tipului ăsta să îmi dea și mie o pereche de șosete?Îmi iau teneșii mei înapoi în picioare și hanoracul pe mine,poate că nu ar fi o idee rea să fiu cât mai îmbrăcată în jurul lui.

Închid ochii și inspir adânc și mă gânesc la Liam și ce o face el acum.Poate să îl caut?Nu cred că îmi va răspunde.

-Din perspectiva lui Harry-

Nu știu dacă  a fost o idee bună să o las pe Eve în casă singură   -din nou-  ,dar Selene m-a chemat la ea din nou și  trebuie să mă duc pentru că ea nu poate veni aici...cică Eve s-ar prinde.

Ugh,o urăsc iar mă face să o aștept pe holuri de nu mai știu cât timp și chiar îmi vine să plec departe de aici și să se ducă dracului cu tot cu setea ei de putere.Eu tot nu m-am prins ce îmi iese din asta.Ugh,

-Harry.Intră. Apare în ușă cu un zâmbet larg pe chip.Îmi dau ochii peste cap și tec pe lângă ea.

-Ce vrei Selene?

-Ce mai face Eve? Serios?Pentru asta m-a chemat?Nu putea să îmi dea telefon?Sau să nu știu....să vină chiar ea să o vadă?Poate că ar fi fost mult mai simplu decât să mă car eu de acasă pentru asta,e o netrebnică.

-Așa cum ai vrut.Distrusă.Știi Selene...m-am cam săturat că mă tot chemi pentru nimicuri aici....știi poate că ar fi bine să o vezi cu ochii tăi....sau ce?Acum oi vrea să ți-o și aduc?Apropo eu cu ce ies din asta? Vocea mea se aude ca un ecou prin biroul lui Selene și ea rămâne fără cuvinte la isbucnirea mea.

-Este distrusă.Spune ca și cum ar repeta pentru ea și eu oftez enervat.-Mâine e ziua cea mare,harold. Spune și zâmbește la mine -Oh,apropo.În viața ta să nu mai țipi la mine.Ridicâ mâna la mine să îmi dea o palmă dar eu îi opresc mâna repede,prinzând-o de încheietură.

-Selene.Nu uita ca să scapi de puștoiacă ești la mâna mea și îți sugerez ca acea palmă să nu mă atingă așa cum vrei tu. Spun cu un rânjet...foarte ușor pot scăpa de Eve și să pară că a fugit... sau să îi dau vraja prin care ea îi ia puterile lui Selene atunci când ea încearcă.

-Nu ai îndrăzni. Spune uitându-se la strânsoarea de pe mâna ei apoi la fața mea și din nou,

-Nu mă pune la încercare. Spun apoi îi dau drumul și mă îndrept spre ușă -Oh,Selene. Spun și ea se uită la mine cu ochii enervați -Ar fi bine ca mâine să fie,da? Spun iar ea scutură din cap. -Super,vorbim.