Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 66

     

        

           

      

                                                              Capitolul 66

     

I don't think you know, love
I'm checking you so hot, so hot
                                                        (Britney Spears-”Radar”) 

      

-Din perspectiva lui Eve-

        

              Razele soarelui intră prin geam să îmi bată exact în ochi,unul dintre lucrurile care mi-au lipist atunci când am fost închisă de Harry.El todeauna țina draperiile trase,motiv pentru care acum mă face să mă simt puțin amețită.....este adevărat că vampirilor nu le place soarele,dar în același timp  să nu uităm că eu sunt doar pe jumătate...așa că este normal.Mă întind puțin și sunt întâmpinată de patul gol,deschid ochii ca să nu îl găsesc pe Liam unde l-am lăsat noaptea trecută,lângă mine.Mă ridic în fund și trag după mine cearceaful și zâmbesc atunci când aud zgomot din baie.DIn locul meu îmi zăresc chiloții,pe care Liam i-a aruncat seara trecută și pe mai aproape îi găsesc și tricoul lui.Le adun rapid pe amândouă și le iau pe mine rapid.Din baie nu se aude apa,dar se aude un fredonat drăguț,iar pe sub ușă se poate vedea lumina aprinsă.Deschid ușa cât mai început posibil ca să nu mă audă.

În baie îl găsesc pe Liam cu cremă de ras pe jumătate din față,în mâna dreaptă cu un aparat de ras și cu un prosop în jurul taliei.Nu zic nimic,doar mă sprijin de tocul ușii și îmi las ochii să se delecteze cu această priveliște.Todeauna mi s-a părut sexy să mă uit la  un băiat cum se rade,bine niciodată nu m-am uitat la tata,ar fi prea aiurea.Ochii lui căprui sunt lipiți de oglindă iar mâna sa se mișcă ușor pe fața lui îndepărtând părul.O să îmi lipsească barba lui.Mâna lui se mișcă cu grijă,dar în același timp și rapid.Așa că în câteva minute fața lui era curată....mă duc tip til în urma lui și brațele mele se înfășoară pe la spatele lui și tresare inițial iar atunci când se uită în reflexia noastră zâmbește.Unul dintre bațele sale se ridică și se duce pe spatele meu.

-Drace,te-am trezit? Mormăie iar eu îmi trec degetele peste obrajii lui fini acum.

-Nu trebuia să te razi.Acum sunt obrajii tăi prea fini.Și nu,nu m-ai trezit tu,ci soarele.Ai lăsat draperiile netrase așa că  soarele a intrat. Îi zâmbesc și mergem în acel fel spre dormitor.

-Hm.De obicei soarele nu te deranja. Mijește ochii la mine.

-De obicei.Harry a ținut draperiile trase ca un idiot. Spun și mă pun pe pat în timp ce el își trage o pereche de boxeri pe el -Liam?De unde ai știut că Harry nu este sufletul meu pereche? Întreb iar el se oprește din a-l căuta haine.Rămâne de parcă ar îngheța -Spune-mi te rog că nu ai umblat prin cartea aceea super secretă. Mă uit la el.

Otează apoi deschide gura să vorbească-Eve.A trebuit să o facem.Allegra a venit cu ideea.Nu dau vina pe ea. Face o pauză apoi continuă. -Cineva ți-a modificat asta.Dar a uitat de acea pagină lipită pentru judecătorie. Mă încrunt la ce spune și începe să explice -În catea sufletelor pereche sunt cele normale,la care dacă vrei te poți duce și poți cere o copie și mai este un identică lipită,acea pagină este doar pentru judecătorie.Nimeni nu dezlipește acea pagină.

-Liam.Ați înnebuni?Dacă cineva află?O să intrați în bucluc. Aproape țip,dar Liam scutură din cap.

-Naaah.Ai uitat că sunt vrăjitor?Am lipit-o la loc,ca și cum nimeni nu ar fi umblat. Fața lui se apropie de a mea și mă sărută ușor apoi mă ridică de pe pat ca să se pună el și să mă tragă la el în poală. -Credeai că nu îmi ștergeam urmele?Uiți ce sunt eu în viața de om? Ridică din sprâncene și eu zâmbesc ca ma apoi să îl sărut pe obraz.

-Liam?Cine e sufletul meu pereche?

-Eu.Un val de fericire și în același timp de liniște trece peste mine la cuvintele lui.Nu pot spune că eram sigură de asta...dar aveam o mică presimțire...și acum nu pot fi mai mândră de atât de asta.Poate că cel mai mult mă bucură că mama nu mai are ce face în legătură cu asta. -Eve...ști cine a făcut-o? Liam devine din senin serios și zâmbetul meu pică.-Mama ta.

     

-Din perspectiva lui Maia-

        În ușa mea se aude o bătaie puternică și apoi Jennifer intră precum un uragan în camera mea.Surprinsă mă uit la ea cum se uită în stânga și în dreapta apoi încuie ușa și se pune pe patul lui Eve.Îi arunc o privire întrebătoare dar totul se șterge când îi văd privirea speriată.Merg lângă ea și o mângă pe spate încercând să o fac să se simtă mai bine.

-C-Ce a făcut Eve? Întreabă speriată și se uită la mine cu ochii ei albaștrii și mari,plini de frică.

Mă încrunc încercând să mă întreb,dar apoi îmi amintesc că este din nou răpită de cei doi și că Liam m-a rugat să nu îl mai zăpăcesc și eu,doar mă ține la curent cu ce se întâmplă,plus că eu sunt aici și îl țin la curent cu Selene. -Nu știu.De ce?

-Selene este de parcă ar fi înnebunit.Niciodată nu am văzut-o așa.Tocmai ce a ucis unul dintre donatorii de sânge,toată lumea îi fuge din cale,Maia femeia aia e ca o tornadă.Jennifer se plânge. Și asta face ca stomacul meu se să strângă.

-Înseamnă că Eve a scăpat. Spun și Jennifer face ochii mari,de când ne-a spus acum câteva luni despre planurile celor doi am început să devenim prietene,cam pe ascuns ce-i drept...dar am devenit și chiar nu mă deranjază...Jennifer chiar e o fată de treabă.

-Sună-l repede pe Liam.Vezi ce spune.Eve trebuie să se apere de Selene,rapid. Jennifer spune frenetică și eu pun mâna pe telefon.Ca să îl sun,dar telefonul lui este închis.

_________________________________

Pam....pam....pam.Capitolul 66...nu mai avem mult și se termină,îmi pare rău să spun asta,dar partea bună este că am idei și voi începe o nouă carte....nu am ideile concret...dar v-a fi ceva.Până termin.

#Ella.