Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 64

        

           

      

                                                              Capitolul 64

I figured it out 

I figured out from black and white 

Seconds and hours 

                                    (One Direction-”You and I”)

-Din perspectiva lui Eve-

          Prin cap îmi trece una dinte lecțiile ”particulare” ale mamei,una dintre cele în care îmi povestea despre micile puteri magice pe care le au vampirii....vampirii pot lua puterea unul de la celălalt pentru propria persoană sau să i-o dea altcuiva.Este destul de interesant și o ascultam cu mama cu destul de multă atenție la așa ceva,nu știu de ce dar îmi făcea plăcere să o ascult.Plus că unele cuvinte din vrăji erau distractive sau extrem de greu de pronunțat și nu puteam să o fac sau cuvintele ieșeau total aiurea din gura mea și mama se enerva pe mine.

Mai pe scurt,vampirii pot doar să se apere,să ia puterile (aceste cazuri sunt foarte rar întâlnite pentru că îți trebuie un fel de acord de la guvern sau de la Mare Preoteasă) și să facă transfer de puteri(cele pe care le ia,niciodată nu poate transfera propriile puteri).

Încă mă surpride de faptul că Liam mi-a spus de așa ceva...aș fi crezut că ei vor să mă omoare,nu doar să îmi ia puterile și atât....poate că acum statul cu Harry nu mai este pe atât de ”amuzant” pe cât credeam.....poate că ar fi o idee să fiu mai ”cuminte” față de el...cel puțin până dă Liam un semn.Oare se va supăra Harry dacă am să îi iau puterile?

Brusc îmi amintesc eu o discuție dintre mine și bunica...atunci când eu stăteam la ea.

***FlashBack*

De când bunica a realizat că eu sunt mai ”specială” decât ceilalți ea a început să îmi explice lucruri care nu sunt tocmai pentru cei de la nivelul meu.

Bunica a fost profesoară la Școala Nopții mul timp,cu mult înainte ca Selene să o conducă....dar  totul s-a schimbat când ea a venit la puterea școlii...și după ceva (de care nu a vrut să îmi spună) a plecat.

-Eve.Vreau să îți spun acum despre sufletele pereche. Spune cu vocea ei caldă și eu ridic ochii din caiețelul pe care am scris diferite chestii de care ea spune că nu trebuie să le uit cât am să trăiesc eu. -Sufletele pereche sunt menite unul pentru celălalt,nu?Oriunde s-ar afla acestea tot se găsesc și în fiecare ciclu din viața ajung.

-Da,așa este. 

-Ei bine....vreau să îți pomenesc de o regulă. Face o pauză apoi continuă -Dacă în lumea reală atunci când cineva este răpit....răpitorul nu pățește nimic,ei bine în lumea reală îi poți lua puterile.

**FlashBack End***

Amintirea mă lovește ca o adevărată palmă peste față....adică eu pot scăpa de aici în cel mai simplu mod și eu totuși am ales să îl las pe Harry să mă violeze?Este incredibil.Se aude ușa principală trântindu-se,anunțând că Harry a revenit acasă.Închid ochii încercând să îmi reamintesc vraja aceea,pentru că este alta în comparație cu ce mi-a spus Liam...una pe care nu mi-o amintesc acum.

Mă pun în fund jos și spatele meu se liptește de perete în încercarea de a lăsa relaxarea să îmi cuprindă tot corpul și prin urmare să revină și acea amintire .În minte îmi vin diferie lucruri și îi aud pașii lui Harry cum se apropie de camera în care m-a încuitat.Se aude ușa cum se deschuie și pașii lui greoi care vin din ce în ce mai aproape de mine și îi pot simți prezența în fața mea examinându-mă cu atenție.

-Ce dacului faci pe podea? Mă atinge cu vârful ghetei lui iar eu îl ignor,vreau să îmi reamintesc vraja,urgent -Rdică-te dracului de pe podea.Singurul lucru de care am nevoie acum este o cuvră bolnavă cu mucii care îi curg.Mă trage de braț și atunci amintirea îmi apare în fața ochilor.

Îmi trag brațul cu putere din strângerea lui și mă îndepărtez de el.Podurile palmelor mele se unesc și le întind spre Harry la înălțimea pieptului meu.Mijesc ochii și pe gură îmi iese vraja mai bine decât aș fi sperat eu în viața mea.

-Simul et ad me potestatem. Dintre palmele mele iese ca un fel de fulger doar că avea o culoare de albastru intens și imediat îl lovește pe Harry în piept atât de tare încât el cade în genunchi.Și geme de duere.Fața lui este în sus și brațele se ridică în aer și îi pot auzi scâncetele de durere.

Acea săgeată revine la mine și simt  o durere care îmi străbate corpul complet lăsându-mă fără aer.

  

-Din perspectiva lui Liam-

Și eu și Allegra suntem cu sufletul la gură pentru Elena să termine mai repede cu acel acord care nu dă semne să mai apară,cred că a fost una dintre cele mai agonizante zile din viața mea...am încercat să o fac pe Eve să se calmeze dar nu știu din ce motiv iar nu  am mai putut restabili legătura cu ea.

-Liam,pentru dumnezeu...ce naiba tot așteptăm? Allegra se plânge și nu o condamn...dar în același timp se enervează.

-Ți-am mai spus că așteptăm acel acord să îl scoată Elena. Mă rățoiesc

-Cine e Elena? 

-Verișoara mea,pentru dumnezeu. Îmi dau ochii peste cap,nu poate fi așa de evident?

  

-Din perspectiva lui Eve-

După mai multe încercări respirația mea revine la normal și nu pot fi mai fericită de atât...mă simt din punct de vedere psihic puțin ciudat,poate că din cauză că i-am luat lui Harry puterile,dar în același timp nu regret.În timp ce în jurul meu simt o aură putercă,defapt mai puternică decât o simțeam până acum.

Arunc încă o privire la Harry și zâmbesc,el este întins pe jos și pare că deja să fie mai bătrân cu vreo câțiva ani....unul dintre reacțiile luării de puteri

**FlashBack*

Ochii mei se lărgesc la ce tomai mi-a spus bunica....adică îi pot lua puterile așa unei persoane fără sens?

-Și ce pățește?

-Corpul ajunge la vârsta sufletului apoi moare. Vocea bunicii nu mai este la fel de caldă,ci este înlocuiă de una crudă.Nu pot spune de ce,poate că nu îi place ideea de a lua puterile cuiva sau faptul că un vampir poate muri așa ușor.

**FlashBack End*

Trec prin fața unei oglinzi și îmi văd părul cum este de parcă nu aș mai fi fost pieptănată de luni bune în cap,trec cu degetele prin ele în timp ce îmi examinez propria refexie.....pielea mea este mai pală  ca de obicei și ochii mei negrii au fost înlocuiți de o pereche albastru foarte pal...care aduce mai repede spre un gri sau chiar alb (este așa ceva posibil?),dar nu numai pielea feței este albă,arunc o privire la mâinele mele și sunt la fel de albe...câteva secunde mai târziu totul devine blurat și sunt luată de întuneric.

____________________________

Oh,dar vai...patre cu puțin dialog(nu că ar fi ceva rău în asta)

Anyways.....nici o modalitate mai perfectă de a îmi sărbători ziua  de naștere decât să scriu un capitol nou pentru Forever. :3

P.S. locul 23 la vampiri și 43 la fanfiction. GENIAL. Vă iubesc.