Iubirea lui Edy 🔞 Vol 5

Capitolul 41

Edy

- Ce-i mizeria asta? Esti libera.
- Cum adica?
- Adica nu mai am nevoie de serviciile tale. Iti iei gentuta si pleci pe unde ai venit.
- Dar e prima zi, am avut emotii.
- Cafeaua a iesit un rahat ca ai avut emotii, de diacritice si semne de punctuatia n-ai auzit, dar tot din cauza la emotii... Nu vreau sa vad cat de emotiva esti, multumesc pentru aceasta zi, esti concediata.

E impropriu spus concediata pentru ca n-a fost niciodata angajata. Da-o-n ma-sa de treaba, prefer sa le fac eu pe toate pana o sa gasesc o secretara capabila sa tina ritmul impus de mine.

Si cafeaua... Jur ca mai buna a fost a mea atunci cand am vrut sa-i fac o surpriza ei...

Prefer sa nu ii mai folosesc numele pentru ca ma doare. E o scarba mica pentru ca m-a parasit ca pe un prost.

Urmaresc secretara cum isi ia talpasita si rasuflu usurat, iasa gandul imi zboara iar la ea.

In seara aia, am vrut sa ii urmez cumva sfatul lui Rafa si am plecat dupa ea. Surpriza insa... Ia-o de unde nu-i.

Mi-a raspuns dna Elvira cu ochii umflati si rosii si mi-a spus cu raceala ca ea a plecat din cauza mea. Sa nu o mai caut si ca ii pare rau ca din cauza mea si-a piedut nepotica si inca o gramada de rahaturi.

Cel mai mult m-a durut cand a zis ca am dezamagit-o si ca regreta ca a adus-o pe Eva in locul ei. Pe ea... Nu trebuie sa-i mai spun numele, e doar ea...

Chiar daca sunt un nenorocit, si recunosc faptul ca sunt, m-a durut ca naiba. Am respectat-o pe dna Elvira mereu, dar cand am aflat cate a facut pentru...ea si faptul ca a crescut-o, respectul s-a transformat in recunostinta si multa admiratie.

Imi placea inainte cand o doamna draguta si in prag de pensie ma privea cu atata adoratie, dar acum s-a dus dracului si aia. S-au dus dracului toate si chiar daca nu vreau sa recunosc, lipsa ei ma termina.

Mi-e dor de inceputurile noastre. Mi-e dor sa-i mai aud balbaiala si toate secretarele care le-am avut de cand a plecat, mi se pareau prea obraznice si guralive. Mi-e dor de ochisorii ei frumosi, mi-as dori sa-i mai vad chiar si prin lentilele alea groase.

La momentele intime nici nu vreau sa ma mai gandesc pentru ca simt o greutate in piept care nu ma lasa sa respir.

Mi-e dor de tot ce tine de ea. De la parul valvoi pana la gimnastica pe care o facea in patul meu. Ah... Imi dau un pumn in piept si ma ridic sa deschid geamul, pentru o gura de aer.

Ea imi deschidea geamul... Si ma enerva la culme... Sau nu ma enerva? Cautam doar motive de cearta si sa o pot tine in brate? Pff.

Sunetul insistent al liftului se aude la etajul nostru si merg sa deschid. Meu. Doar etajul meu.

Astazi astept o vizita importanta. Nu sunt pregatit, dar azi mi se va decide cumva viitorul. In functie de ce simt, voi actiona.

Pe ea am pierdut-o, dar nu pot sa ma pierd si pe mine. Vreau sa ma regasesc. Sa devin stapan pe viata mea si sa ma eliberez de toti demonii.

- Edy?
- Logan?
- Ce-i dezastrul asta aici, ori n-are secretara?
- Mama?
- Buna puiule.

Logan ramane in usa biroului pana intra si mama. Vine spre mine zambind si cu bratele ridicate sa ma stranga in brate. Of mama, sunt atat de trist fara ea...

- Baiatul lu' mama frumos...

Ma strange la pieptul ei calduros si amintiri din copilaria indepartata ma napadesc. Nu plange Eduard, barbatii nu plang niciodata.