Iubind indirect P I

C.12.Ma zapacesti

Mark

Nu-mi pot lua gandul de la ea, in acea rochita inflorata, atat de fericita si implinita cu cea mica, Aylin...ce gingasa era.

Oare era fetita ei??...nu am indraznit sa o intreb, insa, aveau aceeasi culoare a ochilor ... chiar si asa, le vreau pe amandoua...nu ma intereseaza daca este sau nu copilul ei, sunt incantatoare amandoua.

Am crezut ca este si tatal atunci...3 sticle de apa si ele erau 2...dar spre bucuria mea, era vorba despre o fata, bruneta, putin mai mica de statura decat Asu, poate era bona...având in vedere ca ea lucreaza, clar are nevoie de ajutor cu aia mica.

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi zis ceva, Max, cum ca sora lui avea copii, poate ii era rusine, poate tampitul de tata le-am abandonat sau nu a vrut sa recunoasca copilul...ce om...nici nu le merita....mai bine asa...tresar cand aud usa trantindu-se.

-Mai tare ca nu este a ta. Aaa si Alison,  vezi ca o sa trebuiasca sa-ti iei un rand de chei, de acum încolo, daca mai ai drumuri pe aici.

Alison este sora mea mai mica cu 5 ani, este foarte ambitioasa si matura uneori, dar in ochii mei mereu va ramane un copil.

-Buna si tie, dragul meu frate. Da sunt bine, multumesc de intrebare, imi spune ironic.

-Offf atata drama, acuma ca tot m-ai salutat cand ziceai ca pleci?! o intreb si ea isi pune manile in sold abtinandu-se sa nu rada de reactia mea.

-Dar ce se-ntampla?! asa pus pe șoti, ce s-a schimbat in saptamana asta cat ai fost plecat?! Zi-mi, asezandu-se langa mine nerabdatoare.

-Nimic, munca si iar munca, de ce ma intrebi?!

-Cum de ce?! ai o sclipire in ochi, si daca ma uit mai bine parca te abtii sa nu zambesti, ai vazut-o?!! ma intreaba facand ochii mari si cu palmele incrucisate ca si cum m-ar ruga ceva, le duce la piept.

Tacerea mea a fost suficienta cat sa-si dea seama, ma cunoaste prea bine ca sa ma pot ascunde ceva de ea si pana la urma cui sa ii impartasesc? poate  primesc si un sfat cine stie.

-Da, m-am vazut cu ea, ii spun usor si zambind.

-Aaaaa ce dragut si ati vorbit, i-ai zis ca ti-a dat lumea peste cap?

-Hai Al nu exagera atat, da am vorbit putin, am suparat-o putin mai mult, spun incercand ca caut iesire din asta.

-Ce ai facut?! cum asa?!

I-am povestit ce s-a intamplat,  între timp ne-a adus 2 energizante si am povestit pana tarziu, fara sa piarda o ocazie sa nu ma certe la modul cum am reactionat la sedinta.

Motivul pentru care am fost nevoit sa plec, este ca, fiind pe parte tehnica, este necesar sa asist si la unele verificări pe nava, uneori si montaje, astfel in astea 2 saptamani trebuie sa ma asigur cel putin in proportie de 90% de funcționarea navei.

Începutul  pentru etapa urmatoare, pentru finisaj cu ce se ocupa fetele, eu asa ii zic, tine de acest acord ce trebui indeplinat in aceste 2 saptamani.

Modul de lucru decurge excelent, pe santier, chiar imi fac speranțe daca băieții continuă asa e posibil sa plec mai devreme, aici nu ma mai retine nimic.

Munca găsești peste tot, familia mea este Alison, care, saptamana trecută, a fost informată ca a primit o bursa pentru studii, in domeniul chimic, si a zis ca daca tot pleaca cu bursa isi face si doctoratul. Chimie, chineză este acelasi lucru pentru mine.

-Da!  Buna Mia, cu ce te pot ajuta?! ideea lui Mia de a avea o sala de bal la ultimul etaj pare interesanta.

Ajuns in birou deschid laptopul pentru a putea vedea mai bine schitele.

Inima mi se bucura cand aud ca este Asu acolo, aflu ca a avut accident , pentru cateva momente raman înghețat. Discutiile  prind sens si le asigur pe fete ca se poate.

Ajuns acasa, eram  incordat si hotarasc sa fac in un dus in ideea de a ma relaxa.

-Nu pot sa nu-mi iau gandul de la ea, trebuie sa ii vorbesc.

Pun mana pe telefon dupa 10 minute decid sa ii trimit un mail, nu  mesaj, nici apel, e cel mai formal, incurajandu- ma singur.

Ies pe teresa, ma asez in balansoar si privesc noaptea cum domneste in splendoarea ei, atat de senin, se vad stele. Totul este incantator, asteptand parca un raspuns, ma retrag cu greu in camera, deschid televizorul si incep sa ma uit la un film, cand vibreaza telefonul, il ridic cu entuziasm si era raspuns de la Asu, la fel de formal. Adorm impacat cu gandul ca cel putin mi-a raspuns.

.....................................................

Un alt mail dupa cateva zile.

-Richard?! asta cine mai e?! sa fie o greseala, sau greseala intetionata?! nu vreau sa cred ca barbatul asta ar fii langa Asu, s-ar bucura de zambetul ei, de privirea ei calda.

Schimbare, accepta?! oare ce i-a propus?! simteam cum imi pierd rabdare chiar nu intelegem de ce trebuia sa aflu toate astea.

Gandul la acel mail imi facea dificile orele la birou, imi pierdeam rabdarea repede, idei nepotrivite cu ea si acest barbat imi innegreau orice speranta, orice dorinta.

Privesc tavanul si nu inteleg, de ce nu pot sa trec peste, este viata ei, nu ma priveste si nu ar trebui sa ma las afectat. Cel mai mult ma apasa faptul ca nu sunt acolo sa ma lamuresc odata.

Intâlnirile noastre au fost mereu neconcludente, mereu am putut sa-mi ofere o sansa ca ar vrea sa ma cunoasca. Nu mi-a dat de inteles ca nu, ridic telefonul si vad ca sunt apelat. Raspund.

"...Asu cat timp am petrecut impreuna nu te-am auzit vorbind, nici acum in masina, atat de surprinsa ai fost de actiunea din seara asta." se aude o voce de barbat, si un fosnet puternic, insa nu se vede nimic.

Simtem cum sangele prinde viteze prin corp, am strans telefon atat de tare incat imi venea sa-l sparg, insa vocea ei m-a facut sa ma enervez si mai tare. Sunt impreuna si ma suna pe mine, ce patetic. Inchid telefonul.

Nu m-am putut abtine si am sunat-o, incercand sa-mi stapanesc impulsurile, vroiam sa o surprind ca o sun, sa-mi zica in fata chiar daca e un apel video, sa-mi zica ce are de zis.

-Buna Asu, am vazut ca m-ai apelat insa nu s-a inteles mai nimic.

-Mark!! o voce tremurand se aude, fiind intuneric nu o vedeam clar.

-Imi pare rau, cred ca am apelat din greseala, imi spunea incet, rar ca si cum era atenta la ce sa-mi zica. Toata tensiunea mea a dispărut.

-Esti bine?! nu te vad clar, dupa cateva secunde ii vad chipul, acei ochi superbi erau atat de tristi cateva fire de par ii mangaia obrazul usor imbujorat . Ma coplesisem, nu parea feiricita ba chiar trista, suparata.

-mmmm da sunt bine, ezita pentru cateva secunde, cred ca ti-am trimis un mail din greseala, am fost prea obosita si fara sa verific l-am trimis, imi spune eschivandu-se.

-E ok, in gandul meu cat am fiert din cauza lui.

-Nu m-a deranjeazat atat timp cat a fost din partea ta, realizand ce am spus ma opresc brusc, apoi continui ca si cum nu am realizat ce am zis, poate si ea, sau poate sa realizez odata ca o plac...offf...

-Am crezut ca e ceva legat de Freedom, ma asteptam la o idee noua, poate un heliport cine stie...ii zic zambind.

-Uau,  sa nu te auda Mia ca sigur ar dori unul ...hahaha...Joy stai cuminte, nu pot acum.

-Nu vreau sa te mai retin, daca ai treaba putem sa ....

-Aaa, nuu stai linistit, Joy este cainele meu.

-Serios?! frumos nume, nu stiam ca ai si catel, cred ca Aylin este foarte fericita.

-Da este, insa foarte rar se joaca cu el, nu depinde doar de mine.

Serios?! cat ai de gand sa te învârti in jurul degetului, Richard sa inteleg ca e tatal? acum cateva minute te compatimea ca erai linistita de actiunea din seara asta si acum faci pe victima cu Aylin. Partea negativa din mine incepea sa iasa la suprafata. Gata pana aici.

-ok, atunci eu nu mai am ce sa zic, ne auzim. La revedere Asu.