C.43.Acest dans

1.1K 85 0
                                    

Ma trezeste alarma, eram pe canapea, ma simteam epuizata din toate punctele de vedere, ma ridic si ma duc sa-mi fac un dus.

Aleg sa ma imbrac cu un pantaloni negri, un maieu roz pal si sacou alb, parul il prind in veșnicul coc, fixez un ruj rosu si ies.

-Buna, cum te simti?! intrasem la Zyan in salon.

Era imbracat deja cu hainele pe care ie-am adus, arata bine baiatul asta, nu stie cat de bine ?!, pana si mie mi-a plăcut de el.

-Excelent, putin ametit, dar sunt ok, face un pas brusc spre mine si se prinde de scaun.

-Zyan esti bine? ma duc langa el si il prind de mijloc, sa il sprijin.

-Da, cred ca nu e o idee buna sa sar de bucurie.

Isi intoarece privirea la mine si ma uitam in ochii lui căprui, aveau o culoare atat de intensă, ma intimidau, cred ca nu mai văzusem asa nuanta frumoasa.

Apropierea noastra imi crea emotie, nu intelegeam de ce, ma privea diferit fata de cum o facuse pana acum.

- Vrei sa chem pe cineva ?!

- Imi e bine asa, dar tu esti bine? arati obosita.

-Am avut o noapte alba sa zic asa, nu am putut sa dorm, am avut ceva cosmaruri.

-De ce nu ai venit aici, cred ca aveam loc amandoi in patul acest super confortabil, rade usor.

-Am zis sa ma chinui pe canapea, ii zambeam si eu.

-Trebuia sa ma suni, vorbeam pana adormeam, gaseam eu ceva sa iti zic, ma privea sincer, zambind.

Completam fișa de externare si plecam spre aeroport. Pe drum am tot incercat sa aflu ceva de starea lui, in special de ce discutase cu doctorul insa a evitat subiectul foarte inteligent, nu am isistat.

-Zyan ma suni cand ajungi?! sa stiu cum esti si sa-ti aduc aminte sa iti urmezi tratamentul.

Il priveam parca era un adolescent imbracat asa, si-a pus o șapcă sa ascundă badajul.

-Cum adica sa te sun?! nu mergi cu mine?! ramai?! ma priveste surpins.

- Da eu raman, ai spus sa inchiem cu brio ai uitat ?! Plus ca nu sunt singura, ii zambeam copilăros.

-Asu mergi cu mine, nu vreau sa ramai cu el aici, nu ma intelege gresit dar mereu te vad suferind si stiu ca e din cauza lui, ma mangaie pe obraz.

Ochii lui ma rugau, ii prind mana si o las usor in jos, era atat de copil, imi aducea aminte de Max, cand facea fata asta de nevinovat, cedam, mereu il acopeream cand facea prostii in fata parintilor.

-Apreciez pentru griji insa de data asta nu pot, ii spun cu regret dar nu intelegeam de ce.

-Asu barbatul asta nu stie ce vrea, nu e pregătit pentru cineva ca tine, vocea lui era serioasa. Se intoarce si isi aprinde o tigara.

-Nu te priveste ce e, cum e, vrei sa incetezi?! ma deranjeaza, ii spun indicând spre tigara.

-Asa e, nu ma priveste, doar ca e pacat de tine sa suferi si sa-ti amaresti sufletul din cauza lui... asta...ridica tigara, asta e tot ce ma poate alina acum, apoi mai trage un fum si o aruncă nervos.

-Zyan vreau sa ramanem in relatii bune, sa ne vedem fiecare de ale lui, parca era alinarea ta, te-ai razgandit de ai aruncat-o?!

- Este o iulizie de moment, nu de asta am nevoie, o sa vezi si tu despre ce vorbesc, daca e sa fie asa, sa ma cauti. Ma imbratiseaza si ma saruta pe frunte si pleaca.

Nu intelegeam atitudinea lui Zyan, adevarul este ca nu ma surprinde, doar nu ma asteptam ca sa se schimbe in cateva zile. Plec din aeroport si il sun le Mark, aflu ca este in port si ma duc spre el.

Un grup de persoane discutau langa nava, Mark ma vede si vine singur spre mine.

-Hei, ma saruta pe buze, ce faci ?! vroiam sa te sun.

-Am fost cu Zyan, l-am condus, insa acum am venit, ii zambesc realizand ca nu prea i-a placut ceea ce i-am zis.

-Esti bine?! arati obosita, te supara ceva?!

Intrebarea lui mi-a dat de gandit, da eram si obosita, dar nu intelegeam de ce ma afectase spusele lui Zyan.

Ii zambesc apoi il cuprind intr-o imbratisare, parfumul lui era atat de placut, familiar pot spune il privesc in ochi, erau frumosi, nu ma saturam de ei, mereu ma atrageau si mai mult, il iubeam si asta ma facea puternica dar si slaba.

- Ati aflat ce s-a intamplat?!

-Da, unul dintre pilonii de sustinere pe care se afla au cedat.

-Am inteles, au fost si alte pagube?!

-Nu ! Asu, cand am auzit efectiv m-am temut de ce este mai rau, pana nu te-am vazut nu cred ca am putut gandi limpede, nu ma puteam gandi la nimic, parca eram alta persoana.

MARK

Ma simteam norocos, o priveam pe Asu, trasaturile ei erau neobisnuit de frumoase, parul ei prins rebel, mereu ma provoca sa il las liber, felul cum le vorbea celor din jur era
impresionant.

Nu folosea vorbe pompoase, doar prin ton si atitudine reusea sa ii faca sa realizeze ceea ce ea isi doreste.

Stateam si ma uitam ca la ea, fara sa realizez ca imi suna telefonul.

-Alison buna, ce e cu tine, m-ai dat in urmarire si te-au sunat ca m-am intors ?!

-Buna draga frate, e ca sa vezi, asta da noroc, nu te urmaresc, am fost azi pe la tine acasa si am vazut dezordine.

-Pai parca erai plecata?!

-Mi-am luat cateva zile libere, vezi ca maine seara iesim nu accept scuze.

-Daca pui problema asa, ma conformez ...apoi rad usor.

Inchei convorbirea si ma duc spre Asu, astept sa se elibereze apoi o prind de mana si mergem la lift.

-Mmmm alta surpriza?! ma intreaba in timp ce ma urmeaza cuminte.

-Daca ai fost cuminte, poate cine stie.

Urcam in lift, ma apropii de ea o prind de maini, ii le sarut apoi imi impreunez degetele cu ale ei in timp ce le las in jos.

O rasucesc fara sa ii fau drumul la maini, astfel eram in spatele ei, iar bratele mele pe langa corpul ei.

O sarut usor pe gat, ureche, pielea ei era fina, delicata simteam cum se pierdea de placere la mine in brate.

-Inchide ochii, ii spun sopti la ureche. Te voi ghida eu.

Pasim impreuna afara, era atat de gingasa cum mergea incet, intram in sala sa fac un semn discret, apoi imi eliberez mainile de pe ea.

Zambetul ei fermecător ma facea sa ma simt cel mai implinit, imi doream ca mereu sa ii ofer momente, complimente orice numai sa fie fericita, prin fericirea ei eram fericit si eu.

-Uau este superb, privea fiecare detaliu, sala de bal la care lucrase singura era finalizată complet, am vrut sa ii ofer o clipa doar pentru ea.

-Imi acorzi acest dans, la bluzuri ma pricep ?! o intreb intinzandu-i mana.

-Haha , desigur ca accept! imi prinde mana si o prinde in bratele mele, ne mișcăm incet pe melodie.

-Este foarte frumos cum ai gandit totul, lumea va fi incantata.

-Nu stiam ca stii sa dansezi bluzuri, imi spune soptit, ai avut timp si pentru muzica?!

-Da, iti place cum canta?!

Era un baiat care canta la vioara, acorduri sensibile, placute ne facea sa ne pierdem in pasii de dans.

-Ce este asa greu 1,2,3 siii 1, 2, 3...

Numerotam pasii si o priveam, radea galagios, ne amuzam amandoi de sincronul meu.

Am plimbat-o in pasi de dans toata sala, ne-am învârtit, a fost placut si cred ca si pentru ea, pe chipul ei se citea fericirea.

Avea o sclipire in ochi, buzele ei atat de tentante, fara sa mai stau pe ganduri ma apropii de ele si le sarut.

Iubind indirect P IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum