C.19.De ce ma respingi

1.4K 92 1
                                    

-Mark ce cauti aici?! cum ai intrat??! nu ma asteptam, eram surprinsa.

-Pai m-ai invitat chiar tu, imi zambind. Am venit sa lamurim designul de pe masina mea.

-Serios?! trimite-mi factura dupa ce o vopsesti, ii spun dandu-mi ochii peste cap. Era incredibil.

-Nu e vorba de bani, trebuie sa te pedepsesc pentru asta, face o pauza, copil rasfatat.

-Daca mai faci un pas il pun pe Joy pe tine, ii zic ridicandu-ma in picioare. El ramane pe loc si ma studiaza de sus pana jos, eram imbracata intr-un tricou larg, gri, cazut pe umeri si pantaloni scurți rosi.

-Nu e nevoie, eu nu iti voi lasa semne. Se joaca cu cheile lui de la masina, privindu-ma pofticios.

Ma rusinez si imi incrucisez mainile la piept.

-Mia mi-a zis ca ai terminat o parte din etaj. Vroiam sa-ti zic ca nu putem face arcada, e dificil si nu vreau sa modificam asta ar aduce intarzieri, imi spune serios.

- Pai si ce propui?! as dori sa existe un asemenea loc, ii spun ridicând din umeri ca si cum nu stiu solutia.

In timp ce a inceput sa-mi explice ne îndreptăm spre bucatarie, ii fac semn sa stea jos. Aduc laptopul si incepem sa lucram.

Viziunea lui era buna, chiar mi-a placut cum a propus lucrurile, felul cum vorbea era fascinant, vizualizam deja finalizarea  acestei parti, un zambet imi aparuse pe fata. Eram concentrată la ce imi zicea.

-Esti frumoasa! imi place cand faci asta! brusc devin serioasa de ce mi-a zis si ma uit la el surprinsa. Nu vroiam sa cad iar in capcana lui.

- Usurel, cine te aude ar zice ca simti ceva pentru mine, ii zic incercand sa iau distanta si ridic din spranceana, chiar daca tot ce imi doream sa aud este daaaaa, te plaac.

-Asu trebuie sa-ti marturisesc ceva. Nu stiu ce ai vorbit cu Max, insa si-a dorit foarte mult ca tu sa lucrezi impreuna cu el, la aceasta nava, faptul ca destinul lui a fost altul si ofteaza. Sunt aici pentru ca am lucrat impreuna.

-Aha, stric munca. Motivul pentru care am acceptat este ca stiam cat de bun este si cat de devotat  era, insa Mark, nu o fac din obligatie, ci din admiratie pentru  el.

-Nu am vrut sa sune asa, pentru mine este nou totul aici, imi spune ridicandu-se de pe scaun. E mai dificil decat credeam.

-Atunci de ce nu te intorci daca nu poti face fata.

Deja ma simteam motivul pentru care este el dat peste cap, noul dificil cum ii zice el.

-Noul poate  fi dificil, insa asta e frumusețea e ceva imprevizibil, am incercat sa ma apropii de el, dar el observand a mai facut un pas, mentinand distanța.

-Nu pot sa continui asa Asu, nu ne cunoastem, ai o familie frumoasa, eu sunt singur nu stiu exact cum sa ma comport  si isi duce mainile la ceafa, ca si cum ar vrea sa scape de tensiunea din corp.

- Mark, ma apropii de el si il privesc in ochi. Ce e atat de dificil pentru  tine de nu poti vorbi  deschis?!

  Simteam cum lupt singura oricat as incerca sa ma apropii de el ma respingea.

- Acum ma vrei, acum nu, da am o familie  dar nu-ti inteleg teama.

-Uite imi pare rau pentru iesirile mele, nu cred ca e nevoie de asa exemplu pentru tine si familia ta in momentul de fata.

Ce treaba are  mama si tata??! omul asta e nebun...nu vede ca stau singura...ma enervez  de scuzele lui penibile... imi dadeam seama unde vrea sa ajunga...fix acolo unde ma asteptam ca el sa nu fie genul de barbati care doar face ochi dulci pentru o seara, 2, 3...in cazul nostru  pana se termina proiectul  si gata.

Lucram, ne simtim bine si atat....eram dezamagita nu am vrut sa arat nimic...incercam sa fiu relaxata chiar daca pe interior sufeream ca ma vedea in sensul asta.

-Uite Mark, sa te ajut, cand ai zis ca a fost ceva pe moment asta a si fost  nu are rost sa ne complicam. De acum inainte vorbim strict de proiect si atat. Nu vreau sa continuam chiar vreau sa inceteze ceea ce facem. Acum ca am incheiat as dori sa pleci, de ce fac asta daca il doresc...ma ofticam maxim de situatia asta.

Intre timp suna la usa. Ma duc sa deschid, era doamna Sema.

-Asu draga mea, poftim, intinde un plic, stiam ca acolo sunt banii de facturi, ii zambesc insa il observa pe Mark...ooo nu stiam ca ai prieten, zambindu-mi, babuta smechera.

-Nu doamna Sema nu-mi este prieten, vorbele m-au durut si pe mine. Este un asociat la firma, Mark.

- Aaaha parca sa zic ca am mai vazut masina lui pe aici. Tinere ai gustat din tarta, sigur Asu a ascuns-o sa o tine pentru ea, zice mergand spre el.

-Incatat doamna Sema, nu cred ca am apucat sunt pe picior de plecare  si nu vrea sa fiu in plus....

-oo dragul meu daca as fi avut anii lui Asu te-as fi legat sa nu pleci...hahaha...speri ca nu te superi pe mine ca zic asta...dupa o viata iti dai seama repede despre ce e vorba in unele lucruri.

-Nu este nici o suparare, ii zâmbește si luandu-l de mana o urmeaza cuminte.

Ma si amuza babuta mea, se baga ea mereu...offf si eu
l-as lega doamna Sema dar nu vrea...zic in gand si ma duc dupa ei.

Ne asezam la masa, ne pune unul langa altul, ne ofera tarta si incepe sa ne povestească   clipele fericite din viata ei.

-Vai cat e ceasul ma duc acasa imi incepe telenovela, Mark dragule, ma bucur ca te-am cunoscut, sunt bucuroasa sa stiu ca Asu e pe maini bune...va las stiu ce inseanna tineretea... noapte buna...si o coduc pana la usa si pleaca.

Prezenta ei aici a destins atmosfera, eram din nou coplesita si vulnerabila... amintirile babutei mi-au dat o stare buna....cat a vorbit si ne-a povestit parca eram la un film bun, de familie, dragoste.

Ma duc langa Mark care era ganditor ma uit la el...ne uitam unul la altul...nici unul nu voia sa strice clipa asta...

-Asu, imi pare rau, nu pot, nu este potrivit, imi spune in timp ce se ridica sa plece.

-Mark, insa nu ma baga inseama si pleaca.

Iubind indirect P IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum