C.59. Nu renunt

1.8K 107 16
                                    

Mark

- Jasmin, uite niciodata nu vei...imi mut privirea, un zgomot mi-a atras atentia, dar nu se vedea nimic, era intuneric.

-Stiu Mark ce vrei sa imi zici, dar ti-am zis ca voi avea rabdare, ma cuprinde intr-o imbratisare.

Raman rece, nu ma atrăgea de nici un fel fata asta, inima mea refuza tot la ea, insa mintea mea o accepta.

Incerc sa ii pun o mana pe spate si imi modific pozitia, astfel privesc spre scarile ce ducea sus in sala.
O siluetă cunoscuta ma face sa ma concentrez pe ea, cand ajunge sus la lumina imi dau seama ca era Asu, Asu a mea.

Strang din dinti si realizez ca ma cautase, insa nu a intervenit pentru ca a auzit ce mi-a zis Jasmin. De ce m-a lasat ? pentru ce ? pentru Zyan ? pentru bani?

.......

In sala toata lumea dansa, perechi, imi fuge privirea repede dupa dragostea mea si o vad, la Zyan in brate. Inima mi se opreste si totusi sangele prinde viteza in mine.

O trag dupa mine pe Jasmin si ma pierd printre lume in pasi de dans.
O fixam cu ochii discret asa incat doar noi sa stim, sa fie momentul nostru.

Ochii ei superbi!!!...., imi venea sa ma duc la ea sa o sarut, sa o prind in brate sa fug cu ea, gandul ca mi-a zis ca nu ma vrea, ma ingrozea. Partenerii se schimbau asa ca profit si dintr-o răsucire o prind in brate la mine.

Emotiile ma trădau, era atat de firavă, frumusetea ei ma copleșea, o trag mai aproape de mine, o simteam lipita de trupul meu, tremura.

-Nu te poti abtine, nu? imi zice sec, fara sa-si mute privirea din ochii mei.

-De ce faci asta? pentru ce m-ai lasat Asu? pentru cine Asu?

Privirea ei era rece, chiar si asa o simteam încordată in bratele mele nu stiu cum se face ca eram nervos, indragostit, gelos toate in acelasi timp.

-Nu te mai vreau Mark, am suferit suficient, nu esti potrivit....

-Cand eram impreuna nu imi spuneai asta, ceva s-a intamplat insa nu vrei sa-mi zici, ce este Asu, vorbeste-mi?

Asu

Eram pierduta, toata fiinta mea il dorea, lupta din interioul meu era insuportabila, ochii lui era atat de frumosi, atat de perfecți, imi deschid buzele pentru o mia oara si imi dorea sa ii zic de noi, de ce i-a facut ea.

Jasmin vine spre noi, stiam ce va urma o serie de amenintari, din partea ei, simteam cum inima incepe sa bata, sa înfrunt ceea ce imi va zice, situația asta.

-Mark, nu te vreau, ai fost o iluzie, fiecare cuvant il spuneam apasat si tare, asa incat sa auda si Jasmin.

Mark ma eliberează, ma priveste socat, simteam cum il pierd, ochii lui s-au schimbat, se incrunta, apoi privirea pe care mi-o dă mi-a facut inima sa se rupă in mii si mii de bucatele.

-Totul pentru bani?! nu te credeam asa, insa nu esti cu nimic diferita, esti doar o profitoa .....

-Sa nu indraznesti sa zici ceva, il fixez cu privirea, ma dezgusti, du-te la ea sa-ti încălzească asternutul.

Se intoarce sa vada catre cine am aratat, moment in care ma rotesc si plec. Mergeam si nu m-am oprit decat la masina in parcare.

Lacrimile se făcuseră nod sub barbie, plangeam si aveam mana la piept, simteam ca nu mai am aer.

-Esstii un prooosstt,...reusesc sa zic tare cu durere in suflet.

Ma las jos pe vine, langa masina si imi eliberez amarul, o durere de cap isi face simțită prezenta.
Era racoare, aerul rece ma face sa-mi revin din plans.

Ma ridic, ma uit in oglinda masini, machiajul era ok, ma intorc in sala si il caut le Zyan. Era langa John, discutau. Acesta ma observa si se intoarce spre mine.

-Asu esti ok? ma intreaba serios, apoi se forteaza sa-mi zambeasca, astfel ca John sa nu obseve tonul lui ingrijorator.

-Da, John a fost o petrecere memorabila, ma bucur ca am fost, noi ne vom retrage in curand si daca tot te-am prins aici, vroiam sa te anunt.

-Multumesc, va multumesc. Va astept la firma, ne prinde mana si ne zambeste cald.

-Zyan dansam?

Acesta face ochii mari, îngăduie din cap si mergem sa dansam.
Era un bluz, ma apropii de el, ma simteam asa obosita incat doream sa ma sprijin de el, ma prinde strans in brate apoi imi las capul pe el.

-Esti obosita? mergem?

-Da sunt Zyan, sunt foarte obosita, nu trebuia sa venim....nu trebuia..
imi ridic privirea in ochii lui, erau blanzi.

-Zyan du-ma de aici te rog, imi saruta mana, apoi plecam tinandu-ne de mana.

Nu mai imi pasa de nimic, nimeni, treceam printre cei din jur fara sa ma intereseze, nu scap nici de privirea lui Jasmin.

Mana mea se adîncește mai mult in prinderea lui Zyan, gest care il fac vizibil, pentru ea, pentru el. Ii las in urma si ma agat de o speranta.

-Esti ok? vrei sa mancam ceva ?

-Da sunt bine, da chiar as vrea, as manca ceva fast-food, cartofi prajiti, ii zambesc copilaros.

-Bine o sun pe Melinda...cineva are pofte.

-Nu, la ora asta, hai sa luam ceva din oras si mancam, plus ca vreau sa stam afara.

Zyan se supune si imi cumpara tot ce poftesc, ne oprim langa un parc si mancam.

-Nu i-am spus, nu am avut cum, cand....fac o pauza...nu cred ca mai vreau sa ii mai spun.

-Cum adica sa nu ii spui, Asu ce a facut atat de grav, incat sa ii ascunzi asta, realizezi despre ce este vorba nu? un copil ....

-Da, nu merita nimic, crezi ca el simte acum? si imi pun mana la burtica, pentru ca daca o face ar fi foarte dezamagit.

-Da simte, nu cred, tu esti o persoana minunata, el te simte pe tine, bataile inimi tale este melodia lui preferata.

Ajungem in cele din urma acasa la el, imi fac o baie apoi ma imbrac cu ceva comod si ma pun in pat.
Aveam draperia trasa, era luna plina, lumina ei patrundea in camera.

Strang o perna in brate si ma ghemuiesc, gandul ca Mark ar fii in bratele ei ma intrista. Imi asez mana la burtica, gandul ca s-ar intampla ceva cu el, ma ingrozea, nu eram bine aici, atat timp cat stie de mine.

Trebuie sa ma gandesc la ce e mai bun pentru el/ea, sa-l protejez.

Dimineata ajung la firma, il astept ce John in birou, era foarte devreme. Cand apare ma asez si incep sa discut eu el, apoi il imbratisez si ii inmanez o fisa.
Cu ochi tristi imi vorbeste apoi ne zambim si plec.

-Zyan, ai plecat?! vreau sa vorbim ? ajung in 15 minute.

Inchid convorbirea si accelerez, strangeam volanul si incercam sa-mi tin lacrimile in frau. Nu imi permiteam sa continui asa la nesfarsit.

-Hei, undei ai fost asa de dimineata ?!

-Sa-mi rezolv viata, ii zambesc.

-Asa da veste, ma bucur si cum faci asta?

-Voi pleca o perioadă, poate definitv.

#*#* Iubind indirect PII##*# va multumesc foarte mult ca ati citit aceasta carte, apreciez...^_^

Iubind indirect P IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum