C.5.Ma atragi

1.9K 129 0
                                    

Mark

Astazi a fost cat pe ce, trebuie sa-mi revin, nu pot sa ma apropii atat de mult de ea, nici nu ma cunoaste, sunt doar un străin ce l-a cunoscut pe fratele ei si atat, am sa o sperii cu atitudinea mea si asa am calcat o pe coada. Ce frumoasa este cand se supara, ochii ei albastri ma fac sa-mi pierd orice raționament pe care il am, atat de gingașă si sigura pe ea. Felul cum zambeste, acel zambet pe care l-am remarcat in acele clipe triste, era superba si atunci, ma mir cum de nu am primit o palma. Auzi! sa incerc sa o agat cand ea era plina de triste si durere, dar nu m-am putut abtine, si la birou il loc sa ma asez langa ea, sa profit de acel moment, eu am preferat sa o testez vorbindu-i ca un needucat.

Ma plimbam prin casa, dupa ce am facut zeci de ture in camera, acum cautam diferite tabieturi doar ca sa am mai mult spatiu, sa-mi pot elibera gandurile.

Gata a ajuns, pregatesc banii si ma duc sa deschid usa, un adolescent imi întinde o cutie si multumindu-i ii dau banii si pleaca. Nu am reusit sa ma aprovizionez, dar oricum pentru cateva zile nici nu merita efortul,si asa voi fi plecat 2 saptamani.

Ajuns in bucatarie deschid cutia de pizza si incep sa mananc avand in vedere ca este inca calda, asta ma readuce cu gandul la ea, la faptul cand am atins o pe brat era calda,fina.

Eram atat de captiv de personalitatea ei, de vocea ei, atat de frumos a sunat numele meu incat imi doream doar sa ma strige, doar sa-mi vorbasca, cum de nu m-am gandit mai atent la ce cuvinte i-am zis de Max, chiar nu realizam ca vorbesc despre fratele ei, faptul ca a plans doar pentru ca am vorbit ma face sa ma simt vinovat, in loc sa o inveselesc pentru acel zâmbet, eu am supărat-o ca un prost, dar nu regret nici asa, cel putin i-am simtit parfumul ei cu aroma de orhidee, trupul ei care era atat de fragil in bratele mele, incat imi era teama sa nu fac ceva gresit.

Cunosc multe lucruri despre ea, mi-a povestit Max despre ea si familia lui cred ca fara sa-mi dau seama o plăceam de atunci, dar cand am vazut o am fost bulversat, nu ma asteptam sa fie peste imaginatia mea.

Nu e de mirare ca Max călătorea atat de mult acasa, atatea ore cu avionul si doar pentru un weekend petrecut acasa, insa acum, văzând familia lui, imi dau seama ca ar fi meritat chiar si cateva ore.

Relatia mea cu părinții nu pot sa zic ca a fost un exemplu, eu si sora mea am fost nevoiti sa ne descurcam singuri de la o varsta frageda, poate alti copii inca se bucurau de copilarie, insa nu ma plâng viata a fost blândă cu mine si am intalnit oameni, putini ce-i drept, dar care mi-au fost aproape, ca o familie.

Plecarea ma va ajuta sa-mi revin, nici nu stiu cum sa ma comport astazi in preajma ei, poate crede ca am profitat de suferinta ei atunci ca am luat-o in brate, nu puteam sa ii dau un pahar cu apa trebuia sa fac pe zeul cel protector. Astazi nu trebuie sa ma vad cu ea, sa nu mai fac alta gafa.

Ajuns la birou, raman in masina cand o vad ca ea tocmai voia sa intre in cladire, de ce sunt atat de pornit pentru fata asta, de cand am venit ma comport ca si cum e normal sa fiu langa ea, sa pot sa o privesc cat vreau, sa ii vorbesc, dar ea nu ma cunoaste, nici macar cat putinul pe care il stiu eu despre ea, am sa stat linistit pana a  intrat apoi ies din masina.

-Se poate?! este loc si pentru mine?! o voce feminină ma face sa tresar si sa tin usa liftului deschisa, este Jasmin....pfai de 2 ori in 24 de ore, asta da nocorc...

-Sigur ! Buna dimineata! ii spun incercand sa fiu politicos.

-Mmmmm acum da, chiar este buna si pentru mine, imi spune zambind.

Afisez un zambet stramb, fortat incercand sa ii evit privirea.

-Chiar ma gandeam daca astazi te voi vedea, aseara nu am apucat sa vorbim prea multe imi spune apropiindu-se de mine, si cu mana intinsa spre fata mea. Esti bine? Pari obosit?

Nu apuc sa ii raspund ca usile liftului se deschid iar persoana pe care am evitat-o de dimineata era acum in fata mea, surprinzandu-ne asa, ce lasa loc de interpretare, chiar daca Jasmin nu  a reusit cu ceea ce si-a propus.

Privirea ei era de neinteles, insa fata mea cred ca spunea totul, fara prea mult pe ganduri...

-Buna dimineata,  si cu pasi repezi ma grabesc sa plec, sa ajung la mine in birou si sa ma inchid acolo pana la sfarsitul programului.

Iubind indirect P IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum