Iubind indirect P I

C.26.Ma dezamagesti

In sala de sedinta am intrat alaturi de Mia amuzandu-ne de peripetiile ei prin care trece cu soacra si mama ei.

Ne asezam si datorita rasului lui Mia, am atras privirile colegilor de la langa noi, care au inceput sa povesteasca ei cum au trecut prin sesiunea nuntii.

Unul din colegi apropiindu-se mai mult de mine pentru a-mi povesti cum se furisa cu prietena lui afara din casa parintilor, mana lui era le spate si-mi vorbea la ureche, amuzandu-ne amandoi de cele spune de el.

-Eu zic ca sa iti iei mana de pe ea, esti penibil, ii povesteti trecutul tau in speranta sa o cuceresti.

Brusc ne oprim din discutie si colegul  meu, Zyan,  s-a ridicat, fixandu-l pe Mark cu privirea.

- Eu zic sa ai iti vezi de ale tale, iar eu de ale mele, Asu este colega mea, iar tu esti in plus.

-Baieti nu e cazul sa discutam asa, incerc sa ii linistesc zambind.

-Asu daca te suparat marinarul asta sa-mi zici, Zyan se ridica si pleaca.

-Mark ce a fost asta ?! Ce te-a apucat ?!

Atunci mana lui o cuprinde pe a mea si ma scoate afara din sala de sedinta, am incercat sa-mi retrag mana insa cu cat ma straduiam cu atat ma strangea mai tare, chiar am scos un sunet de durere. Ne oprim intr-un birou, inchide usa dupa noi.

-Nu ai nici un drept sa faci asta!

-Poti sa-mi spui de ce ii zambeai cretinului ala, de ce ii permiteai sa te atinga?

-Nu sunt obligata sa iti dau tie explicatii, ma intorc si ma duc spre usa.

Mana lui ajunge mai repede pe usa si o tine inchisa, era in spatele meu ii simteam respiratia in spate, aveam parul strans si respiratia lui avea un efect placut asupra pielii mele, stiam ca daca ma intorc sunt sanse sa ne sărutăm.

-Asu de ce imi faci asta?! ma intreaba serios si in soapta.

- Cred ca ai inteles lucrurile in mod greșit, nu iti fac nimic, tu esti cel care face lucrurile complicate.

Ma intoarce cu fata la el cu o mana,  cealalta a ramas tot acolo, pe usa.

Arata atat de bine, buzele lui perfecte, tot ce imi doream era sa le gust, sa ma sarut cu el, inima a inceput sa bata si mai tare, parul negru dat pe spate, mirosea atat de bine incat ma topisem, ne priveam in ochi.

Se apropie usor se buzele mele si ma saruta incet, ca si cum cerea voie, permisiune sa ma poata gusta, aveam emotii, fluturi in stomac, mi-a fost dor de  buzele lui, de modul cum ma saruta, era posesiv si asta ma innebunea.

-Sa nu mai faci asta, il indepratez chiar daca as fi dorit sa nu ne oprim.

Stiam ca in cateva ore sigur va face ceva sa ma intristeze, asa a fost mereu, plateam pentru fiecate sarut, atingere, plateam cu lacrimi.

-Asa le faci si lor, ii amagesti si dupa ii indepratezi?!

Cuvintele lui m-au ranit, lacrimile au iesit si fara sa stau pe ganduri  am ridicat mana sa-l lovesc.
Mi-a prins mana si ma strangea cu putere.

- Nu si acum Asu, prefer altfel de atingeri, vreau sa fii a mea, imi spune soptit, apoi ma saruta pe gat.

-Esti un prost, cu ambele maini il imping cat pot eu de tare in spate.

Surpins de gest se apropie din nou, insa nu am mai suportat si am iesit din birou.

Ma duc tinta in sala de sedinta, spre norocul meu, John mi-a deschis usa si a intrat in urma mea.

In timpul sedintei am incercat pe cat  am putut sa ma concentrez, sa discut, Mia a prezentat cum va arata pana in momentul de fata proiectul pentru Freedom. Toti au fost incanti de rezultat.

Din cand in cand ma întâlneam cu privirea lui Mark, aveam un nod in gat, cred ca daca cineva m-ar fi intrebat altceva in afara de proiect incepea sa plang.

Expresia lui era serioasa, ma privea dur dar si trist, nu il intelegeam pe barbatul asta, nu ma intelegeam nici pe mine, cum de plac asa o persoana.

Atractia ce o aveam pentru el, nu o puteam controla, imi placea, il doream, insa durerea ce lasa in urma lui era insuportabila.

Atunci cand se apropia de mine, inima imi batea cu putere, fiecare parte a corpului doare sa fie atinsă de el,  il priveam si incercam sa comunic cu el, asa cum am facut-o de cateva ori, il priveam si durerea mi se citea pe chip, de ce a reacționat asa?! faptul cum mi-a vorbit....

-Asu! Esti de acord?!  vocea  lui John ma trezeste la realitate.

-Poftim? Scuze ma gandeam la altceva, ma simteam rușinata, raman cat se poate de calma si il privesc pe director zambind.

-M-am răzgândit, se plimba prin sala, cred ca mai bine te ocupi tu Asu de negociere, Jasmin ramai aici, oricum o sa am nevoie de tine, o priveste pe blonda, se apropie de scaunul meu imi pune mana pe umeri. Are cineva ceva de zis?!

-A si inainte sa ziceti acel ceva si zambeste pentru cum a anulat intrebarea, vreau sa punctez, daca vei vorbi cum ai facut-o anul trecut, pentru hoteluri, nimeni nu o sa zica nu, ma intoarece cu scaunul sa-mi zambeste.

Cei din jur au aprobat, nimeni nu a comentat nimic. Sedinta se incheie si John imi  face semn sa-l urmez in birou.

Ma ridic si ma duc dupa el, trec pe langa Mark acesta imi inmaneaza o mapa, atingandu-mi mana intr-un mod delicat ce mi-a trecut fiori prin corp.

-Poti inchide te rog usa! ma roagă John.

Fac întocmai cum imi zice, apoi ma asez la îndemn lui pe fotoliu, iar mapa o las pe masuta.

-Despre asta doream sa iti vorbesc, acum ca tot s-a ivit ocazia, sper ca e ok si pentru tine, am incredere in tine si stiu cat de mult conteaza proiectul acesta pentru tine, plus ca dupa cum vad ai nevoie de zielele astea, te vad tensionata si...

Nu aveam nici cea mai mic idee despre ce vorbeste, ocazie, eu nu intelegeam.

Aveam incredere in el si stiam ca nu va face nimic cu care sa ma supere.

-Sigur doar ca nu prea am inteles despre ce este vorba mai exact?! spun cu glas incet, simtindu-ma vinovata ca nu am fost atenta la sedinta.

-Pleci la OptimArt maine, am fost si anul trecut, nu-mi pare rau nici acum pentru decizia luata, daca ma crezi si acum sunt felicitat pentru ce am realizat la palatul culturii de la munte.

OptimArt este cel mai mare distribuitor de mobila din lemn masiv, am avut colaborari mari.

Anul trecut am fost impreuna cu John si am negociat o oferta pentru palatul culturii. A fost incredibil, 3 zile am negociat, vizitat  si admirat expozitiile lor.

John a vorbit impecabil, am invatat atunci limbajul negocierilor. Impreuna am reusit sa obținem o oferta mai buna decat ne-am propus.

-Da, e ok, spun resemnata chiar mi-ar prinde bine cateva zile plecata de aici, de langa el.

-Chiar nu vroiam sa o trimit pe Jasmin, pfff...uneori ma intreb de ce o mai tin in firma.

Zambim amandoi, apoi discutam cateva detalii si imi sugerează sa fiu atenta la detalii, sa nu ma las cu una, cu doua si sa ii privesc in ochi de fiecare data cand vorbesc.

-Poti sa pleci, nu e nevoie sa mai ramai azi la firma, Mia se va ocupa de restul daca e necesar, tu pregateste-te pentru maine.

Parasesc biroul, imi iau mapa, curioasa ce se afla in ea. O deschid pe hol, insa este goala. Serios isi bate joc de mine?! ce are in cap? probabil ce e si in mapa asta.