Iubind indirect P I

C.38.De ce ma vezi asa

-Alo da, ma indepartez de Mark, in speranta sa nu ma auda ca vorbesc cu Richard, am uitat sa-l sun.

-Buna Asu, cum esti?! Poti vorbi?!

-Da, scuza-ma am uitat sa te anunt, eu plec diseara pentru cateva zile si am fost ocupata, m-am luat cu treaba si am uitat.

-Am inteles, e ok si la mine a intervenit ceva, am o operatie nu o pot amana, chiar ma gândeam cum sa iti zic, rade usor.

-Inteleg, sa ai grija si am incredere in tine, nu stiam ce sa ii zic,  vroiam sa-l incurajez.

-Sa ai grija de tine, ne auzim. Te îmbrățișez.

-Si tu, te imbratisez.

-Pe cine imbratisezi?! daca nu sunt indiscret, vocea lui Mark ma face sa tresar, era in spatele meu.

-Ce faci?! pe cineva ,nu cred ca are importanta.

Ma enerva, Richard imi era prieten si atat, baiatul nu a facut nici un fel de apropo chiar daca are sentimente pentru mine, Mark acum întrece masura, vorbesc cu cine vreau, nu am facut nimic deplasat sa reacționeze asa, spre deosebire de el.

-Sa nu-mi zici ca vorbeai .scu doamna Sema?!

-Mark inceteaza, devi penibil si plec de langa el.

-Asu cat o sa o mai tii asa?! Cum vrei sa ma apropii de tine daca esti atat de dificila.

-Poate in modul asta gelos si mereu pus se faci scene nu vreau sa fii aproape de mine.

-Serios, nu realizezi ce zici, e normal sa fiu gelos cand stiu ca orice barbat daca ar sta langa tine i-ar fugi mintea la ce nu trebuie, tu nu stii nimic, nu ai idee cat ii duce capul.

-Ai dreptate, nu stiu ce este in capul vostru, dar un lucru sa stii de la mine, nu decide nimeni pentru mine, este viata mea, il fixam cu degetul serioasa. Vrei sa spui ca faptul ca am fost cu tine, pot si cu altii ?!

-Dar cu ei cum vei fii?!

Fara sa stau pe ganduri l-am palmuit, gandul ca ma crede ca sunt o persoana atat de naiva incat sa fiu cu oricine, m-a enervat maxim.

Idiotul, nu inteles nici acum ca il iubesc pe el si doar pe el, am fost a lui pentru ca il iubesc cum n-am iubit.

Gandurile mele m-au facut sa planga, clipele frumoase, zambetele, imbratisarile tot ce am facut si daruit a fost pentru ca m-am indragostit pana peste cap de el, iar el crede ca daca un barbat arata bine este suficient, inima alege nu mintea, nu ochii.

-Iesi afara, sa nu indraznesti sa-mi vorbesti asa si a doua oara, nu stii nimic  din ce este in sufletul meu, emotiile si principiile mele.

-Chiar asta iti doresti Asu, sa plec, se aporpie de mine, era aproape, ii simteam parfum ce starnea emotii in mine, era aproape lipt de mine, si calculat cu orice miscare.

-Vrei sa plec?! imi spune aproape soptit, se plimba cu degetul pe bratul meu, provocandu-mi fiori in corp. Asu vreau sa fii langa mine, imi este dor sa te sarut, ii simteam respiratia pe buzele mele, ma facea vulnerabila, imi era dor de felul cum ma face  sa ma simt in bratele lui.

-Mark eu ....

-shhh te rog mai lasa-ma un moment, se apropie de buzele mele si le atinge cu buzele lui in trecere, aveam ochii inchisi, imi doream atat de tare sa ma sarute.

Se apropie de umarul meu, ma saruta tandru, apoi la baza gatului unde aveam lantisorul, se roteste si pleaca.

Nu vreau sa deschid ochi, sa ma vad singura, prefer sa stau asa sa ma amagesc ca este poate aici.

Lacrimile imi curg pe obraz, suspin si incerc sa trag aer in piept sa-mi revin, insa pe cine pacalesc.

Ma duc in tersa, ma asez si imi plang amarul, nu realizasem cat este ceasul si primesc un telefon, era Zyan ii resping. Ma apeleaza din nou in 5 minute incerc sa-mi adun puterile si ii raspund.

-Hei colega, pe un ton relaxat, scuza-ma ca am insistat ai un minut?!

-Buna Zyan, aveam vocea schimbata, se simtea tristetea in ea, da spune .

-Esti bine? ai patit ceva?! ma intreaba ingrijorat.

-Da, nu iti face griji, nu eram bine, imi venea sa plang, nu stiam cum voi  iesi din situatia asta. Scuza-ma Zyan  nu ma simt bine acum, de ce m-ai sunat?!

-Ai biletul la mine si vroiam sa stiu daca vrei sa iti fac check-inul pana vii.

-Da te rog, nu mai pot vorbi acum.

Ii inchid telefonul, observ ca mai aveam aproape 2 ore pana pleaca avionul. Ma ridic ma duc in camera sa imi pregătesc cateva haine, eram suparata, sufletul meu era neîncăpător, durerea vroia sa iasa afara.

Incercam sa ma abtin, insa nu reuseam si ici colo mai scapam cate o lacrima, de ce este atat de capos omul asta, ma infuria gandul ca este atat de neincrezator in dragoste mea.

Nu poate avea incredere in mine, el care m-a mintit, s-a ascuns de mine, m-a respins, tot el e cel care vreau dreptate? dar cu mine cum ramane? strageam din dinti sa nu mai plang, aruncam hainele haotic aproape in bagaj, de nervi.

Aleg sa imi iau o pereche de blugi albaștri, o bluza neagra larga parul prins, m-am sters de urmele de rimel ce se stranses sub ochi.

Suna la usa, inima mea s-a oprit am alergat cu gandul ca este Mark, imi doream sa fie el sa-mi zica ca a gresit si ca vom fi bine, vroiam, aveam nevoie sa aud asta ca vom fi bine, am inceput sa las durerea sa iasa afara, plangeam si imi doream sa-l vad, chiar daca ma vedea asa plangacioasa.

-Asu ce ai patit?! prezenta lui Zyan m-a intristat si mai mult.

Am sperat ca e Mark, aveam nevoie sa fie el, sa stiu ca ma vrea inapoi, ca ma vrea a lui.

-Zyan, fara sa pot face altceva sau sa zic altceva, imi prind bratele si incerc sa ascund faptul ca plang, insa nu ma puteam abtine.

Se apropie usor, ma ia in brate si ma mangaie pe spate, fara sa ma pot controla am lasat un suspin de suparare si am inceput sa plang.

Am intrat in casa, mi-a oferit un pahar cu apa, a asteptat in tacere sa imi revin, apoi mi-a zis sa ma duc termin bagajul sa mergem.

Masina lui domnea in fata casei, erau un ferrari negru,o masina puternica, ma ajuta cu bagajul, apoi urcam si pornim.

Pe drum am vorbit cu doamna Sema pentru Joy, vocea  imi era ceva mai clară, apoi inchid si privesc pe geam. Picaturi de ploaie loveau  geamul, Zyan nu a zis nimic, ma simteam prost, m-a vazut intr-o stare deplorabilă, nu stiam cum sa sparg  gheata.