- Ce s-a intamplat?! spun cu ochii mari si mirata.
-Asu ce am zis eu ultima oara, vorbesc de mai bine de 15 minute si ma intreab daca ai auzit ceva.
Zambesc si fac ochii dulci.
- Ai spus ca vrei sa predomine culoarea verde, adica sa decoram cu flori, adica plante, sau ceva de genuu???? intreb stiind ca intru in bucluc daca nu e raspunsul corect.
- hahahaha....Esti asa cu capul in nori, ce e cu tine, adica stiu cam de ce, dar nu ai apucat sa-mi zici, imi spune ridicand de cateva ori rapid din spranceana.
-Pai nu prea e de zis si ii zambesc.
-Si cu trandafirul ce este? si ma fixeaza din nou.
-Mergem la Pip sa vorbim?! incercand sa evit intrebarea.
Parasim biroul si asteptam cuminti la lift.
-Buna fetelor, ce mai faceti?! vocea lui John ne ia prin surpindere. Asu as vrea sa discut ceva cu tine, nu acum, într-una din zile, te astept in birou.
-Buna John, da sigur, daca e necesar pot veni si acum.
-A , nu, nu , nu este cazul acum, imi zambeste, ne saluta si pleaca.
Orele trec repede, hotarasc in cele din urma sa plec, am mai petrecut ceva timp cu Mia in parcare sa vorbim, fara ca ea sa se prindă ca profit oarecum de ea, in ideea de al vedea.
Ma urc in masina oarecum dezamagita ca nu l-am văzut pe Mark si plec. Ma simt confuza, vorbele lui m-au pus pe ganduri, nu pot spune ca renunțasem la el, la a ma gandi la el, dar parca imi dadea o speranta apoi nimic, ma lasa, chestia asta ma debusola, ochii mi se indreapta pe telefon.
-Hei!
-Buna Asu! ce faci? poti vorbi?vocea lui Richard este atat energică.
-Da, sigur te ascult. E totul ok?!
-Da si nu depinde, vrei sa iesim, am un prieten care si-a deschis un restaurant si am fost invitat si imi cam esti datoare, rade usor si se opreste.
-Eu datoare?! cum asa?!
-Pai te-am salvat atunci de la petrecea lui John si na, continua amuzat.
-Parc eram chit, iar din ce mi-ai dat de inteles nu a parut a fi din obligatie faptul ca am stat impreuna....acum ma santajezi sau ce?! il intreb zambind.
Cuvantul asta impreuna, m-a facut sa ma simt dubios, realizasem ca, chiar ca am avut mai multe iesiri si discutii cu Richard decat cu Mark.
Mi-as fi dorit ca si cu Mark sa pot discuta atat si lejer, fara sa incerc sa-l descifrez.
- Nu! Chiar daca as fi obligat nu as putea sa-ti fac asta, vocea lui era serioasa, dar nu pot sa zic ca nu as profita de orice moment sa te pot vedea, deci ramane la opt diseara, vin sa te iau?!
Vorbele lui nu imi displac deloc, zambesc si ma bucur ca nu ma poate vedea, astfel ar fi profitat sa faca o glumă.
Abia acum realizez faptul ca Richard chiar este o companie placuta si ma bucur ca de cate ori ne-am văzut a vorbit frumos, atent fiind la ceea ce zice, evitand sa ma puna intr-o situatie jenanta, lucru pe care il apreciez.
-Pai de fapt, nu stiu ce sa zic, eu ...
- Iarta-ma, nu am vrut sa sune asa, Asu daca iti face placere si vrei cel mai bine ma anunti. E ok?!
-Richard, multumesc, simteam cum ultimele cuvinte mi le-a zis zambind.
Ajung acasa, il las pe Joy afara privindu-l cum se joaca in grădinădin spate prin iarbă.
Privesc telefonul tot sper ca Mark sa dea un semn, insa nimic.
Ma gandesc la Richard, ma intreb de multe ori daca nu l-as fi cunoscut pe Mark inainte, acum cu Richard poate lucrurile stateau altfel.
Dupa ce imi termin cana de cafea, imi place uneori sa beau cafeaua stand jos pe terasa si cu picioarele goale in iarbă, ma decid sa vorbesc cu el.
Ma bucur ca am luat decizia asta, chiar trebuie sa ma lamuresc cu cateva lucruri. Imbrac o rochie neagra mulata dreapta pana la genunchi, cu o crapatura pe spate, pantofi rosi, parul prins cu cateva șuvițe rebele.
-Domnisoara Asu, aratati mai mult decat incantator, nu am cuvinte in vocabular pentru frumusetea dvs.
-hahaha, multumesc nu sunteti mai prejos.
Ma urc in masina la Richard si mergem impreuna la restaurant. Ajunsi acolo observ cateva embleme ale firmei.
- Frumos design, nu? imi spune Richard zambind.
-Da! nu stiam ca esti atent la detalii, restaurantul era amenajat de firma noastra, surprinzător ca Richard a recunoscut.
Imi zambeste strengareste si printr-un gest ma prinde de talie si ma îndrumă catre un grup de persoane.
- Richard, ma bucur ca ai ajuns, ne zambeste un domn extrem de bine imbracat.
-Vad ca nu esti singur ceea ce nu-mi displace, ne spune zambind.
-Eric, ti-o prezint pe Asu Morris, cel mai desosebit arhitect si designer, il informeaza Richard, este superb localul, felicitari.
-Încântata, ii spun zambind.
-Asemeni, multumesc. Richard mi-a recomandat firma voastră, insa am inteles ca erai prinsa intr-un proiect mai mare, ne spune zambind. Dar m-a ajutat o fata drăguță, blonda, imi scapa numele, cade pe ganduri simtindu-se usor stângaci.
Incerc sa ma abtin, apelativul draguta l-a zis cu un zambet in coltul guri, nu m-as mira daca aflu ca l-a rezolvat nu doar cu localul.
Ma abtin sa nu rad si incerc sa evit subiectul, chiar nu-mi doresc sa vorbesc de Jasmin acum, gandindu-ma ca se da si la Mark.
- Rezultatul este frumos, ma bucur ca ne-ati ales pe noi, speram sa nu fie prima si ultima colaborare, ii spun zambind.
-Asta ramane de vazut, daca data viitoare lucram impreuna atunci accept, incepem sa radem toti.
Ne scuzăm si ne indreptam sper sala principala. Observ cativa colegi din firma, totul era modern, la intrare era marmura de culoare închisă ce punea in evidenta mobilierul din piele alba si mesele din sticla, cu picturi abstracte pe fiecare, totul era sub o lumina rece, usor bleu.
In sala principala peste tot erau trandafiri albi, asta mi-a adus aminte de Mark. Pentru un moment ma întristasem insa privind barbatul de langa mine, chiar nu-mi dorea sa ii stric dispozitia cu toanele mele, Richard avea parul saten inchis, usor dezordonat, ochii lui dulci, ciocolatii, buze frumos conturate, prospat ras, chiar pot spune ca era un barbat frumos.
CITEȘTI
Iubind indirect P I
Dragoste#*Prima parte*# Atractia este greu de stăpânit, uneori este suficient sa privesti o persoana in ochi pentru a intelege ce isi doreste, ce ofera....cat de mult te poti lasa indragostit de o persoana pe care inca nu o cunosti, dar ea te cunoaste chiar...
