Iubind indirect P I

C.4.Ceva nou

- Mark! ma trezesc vorbind, apoi ramanand blocată de reactia mea, incerc repede sa spun ceva astfel inca sa nu fiu penibila de iesirea mea.

-De unde il cunosteai pe Max?!
ce era cu mine?! de ce ma intriga atat  de mult bărbatul din fata mea, nici nu il cunosc, faptul ca il cunoștea pe Max imi dadea o speranta ca e mai mult decat ceea ce afiseaza el.

Cu mana pe usa, ramane cateva secunde apoi se intoarce incet, am crezut ca se misca in slowmotion, ca in filme, insa privirea lui acum era una trista, apasata si cuta de pe frunte mi-a dat de inteles ca erau apropriati, dar Max nu mi-a zis nimic de el, adica vorbeam de colegi, prieteni dar nimic in mod deosebit.

-Max a fost un prieten deosebit pentru mine, spune apasat de durere, parca imi parea si rau ca l-am intrebat.

-Am fost parteneri la foarte multe proiecte, acum stau si ma gandesc daca s-au lansat nave in partea de Nord, fara ca noi sa nu lucram la ele, si pe langa munca ne relaxam iesind cu motorul.

Felul in care vorbea despre Max, m-a impresionat si amintirea lui m-a adus intr o stare  incat  aveam lacrimi in ochi, nu am vrut sa-l opresc , cuvintele lui dar si tonul erau precum o melodie care nu vrei sa se termine si o pui pe repeat, observandu-mi starea se opreste apropiindu-se de mine.

-Esti ok?! cu un ton îngrijorător vine aproape de mine, si ma atinge pe brat, mana lui calda ma face realizez distanta mica ce ne desparte, imi sterge o lacrima de pe obraz, privirea lui parca imi cerea iertare pt ca m-a facut sa plâng.

-Nu stiu, imi este foarte dor de el, vocea imi tremura, se adunase atatea gânduri si remușcări incat nu aveam cui sa ii le impartasesc, părinților?!  si ei sufereau sa mai incep si eu sa ma plâng nu ajuta poate din contra, iar cu Mia nu puteam sa o întristez de cate ori ne vedeam, printre alte suspine ma trezesc  ca ma imbratiseaza, pierzandu-ma in bratele lui mari, care parca erau facute sa ma protejeze, sa ma alint in ele, il strâng fara sa mi dau seama si pierd cateva lacrimi încercând sa-mi eliberez durerea.

Ma mângâia usor pe spate si cealalta mana o tinea pe cap, simtindu-i trupul usor incordat, care incerca sa nu faca ceva gresit. Parfumul lui era atat de placut incat nu vroiam sa mai plec de langa el, realizand in ce postura ne aflam, ma îndepărtez usor evitând sa-l mai privesc in ochi, eram rușinata si nu vroiam sa observe.

-Asu!! esti gata ?! spune Mia in timp ce deschide usa mai mult decat era, intra si cand ne vede....nu stiam ca esti....aaaa...ocupata spune in  cele din urma.

Distanta dintre noi era una interpretabila nici de iubiti, dar nici de colegi de munca.

-Nu am terminat Mia, spun încercând să-mi fortez vocea la normal, mai am de lucru.

-Eu trebuie sa plec, se scuza Mark, pe maine! si pleaca lăsându-ne singure.

-Ti-a declarat dragostea lui ?! ma intreaba Mia ducandu-si mana la gura, ca si cum era socata, văzându-i inelul iar si ce zi frumoasa a fost pentru ea, povestindu-mi acele momente de cand a primit inelul, a retrait emotia, nu am vrut sa ii stric seara cu amintirile mele din trecut.

-Da! a zis ca fuge dupa inel! ii spun întorcându-ma la birou, fortand un amuzament in ton.

-Pe bune!??

-Serios?! acum vezi in jurul tau doar dragoste, stelute, fluturași si inimioare?! ii spun ridicând din sprînceană...a fost sa-mi zică ca pleaca si daca am nevoie de ceva informatii pentru nava.

-Da sa stii ca eu chiar cred ca toti meritam sa fim iubiti si sa iubim chiar daca riscam sa suferim, asta este dragostea mereu dulce si picantă imi zice facand un pas de dans spre biroul   meu, deci mai stai sau ..??

- Da mai stau, chiar vreau sa te ajut cu Freedom sa ma imi pun toata atentia in acest proiect fara alte "fisuri".

- oofffff ce m-as face eu fara tine !! imi spune in timp ce ma îmbrățișează.

-Stiu si nu vreau sa stiu...te duci acasa si te bucuri in dormitor de logodnicul tau, ii spun zâmbind.

O felicit din nou si pleaca, ramanand singura in birou, este deja 5 jumatate, incerc sa ma adun si sa ma concentrez astfel sa finalizez proiectul. In cele din urma am incheiat dosarul si ma ridic hotarata sa plec spre casa.

Intru in masina, cand aud voci prin parcare, este Mark si Jasmin, o tipa inalta blonda cu forme, se ranjeste la el, incerc sa nu fac mișcări bruște sa nu atrag atentia si ascult cu interes.

- Chiar nu ma asteptam sa ne lasi singuri asa repede, sunt convinsă ca voi avea nevoie de tine...chiar?! atunci ce ma fac? il intreaba adoptând o pozitie de victima in suferinta...mama ce tupeu de mironosita...tipic la fiecare coleg, client, partener nou trebuie sa-si dea aere de femeie afacerista , uneori ma gandesc daca pentru asta au angajat-o, sa-si fluture genele false, parul acela blond care este plin de extensii, mereu gata sa faca ochi dulci barbatilor.

-Nu ai nevoie de mine, tot ce trebuie  pentru moment se afla in dosarul primit astazi la sedinta, plus ca am inteles ca, colegele tale, ele se vor ocupa de partea de design, adica partea financiara ar fii ultima la care se ne gandim si oricum pana atunci alte calcule importante nu vom avea.

Fara sa vreau ma bufneste rasul, la modul diplomat cum i-a zis ca nu-l intereseaza nimic la ea, insa la cum o stiu cred ca mai bine i-ar desena, atunci fara sa mai stau pe gânduri imi duc telefonul la ureche si ma prefac ca vorbesc dându-mi seama ca ei m-au observat. Scurtez convorbirea imaginara, bine ca nu a sunat intre timp, si din doua mișcări ies din parcare.

In sfarsit, ma relaxez in arome de flori sălbatice iar pe langa mine este doar  spuma, din cand in cand imi ofer cateva momente de răsfăț, spre sfarsitul zilei ma pun in pat, il las pe Joy sa-mi tina companie, macar cu atat sa am revanșez fata de el, la cat sunt lipsita de acasa.

Clipele cu Mark imi revin iar si iar, acea imbratisare, acel parfum, acele atingeri si priviri, cum poate un om in cateva minute sa-ti ofere atat de multiple si intense emotii , m-am simtit  atat de vulnerabilă in bratele lui, ma macină felul lui, misterul pe care il avea, uneori ma lasa sa citesc tot ce simte in privirea lui, alteori nu observam nimic.

-Si pleaca, ma trezesc spunand cu voce tare, in loc sa am un proiect simplu fara distrageri, nuuuu , eu trebuie sa visez la cai verzi pe pereti si sa fac si treaba...da! asta e ce cauti ?! frământări desarte si el nici macar poate nu se gândește la mine, iar eu mai am putin si incep sa scriu un jurnal numai despre el, cred ca am nevoie de cateva zile libere, sa-mi fac ordine in ganduri, adorm făcându-mi lista de reorganizare a vietii mele.