Baby, please have mercy

Capitolul 1

*Perspectiva Iris*

--- Francesca! Francesca? Francesca unde dracu ești?---tipa Ludmila în timp ce îmi perfecționa buclele

--- Știi ca nu trebuie sa tipi? Sunt aici, ce dracu nu ma vezi?---răbufnește italianca ieșind de după paravanul din lemn din încăperea în care ne aflam

--- Trebuie sa ii punem voalul.---Ludmila mai pune puțin fixativ pe parul meu

--- Tampito, îi pui voalul înainte sa îmbrace rochia?---se cearta cele doua prietene ale mele

--- Francesca are dreptate.---aprob stand pe scaun împletit din fata oglinzii mari

--- Ah, da. Emoțiile.---se scuza blonda

--- Machiajul e gata?---Francesca se apleacă puțin peste mine admirând gratia Ludmilei ce mi-a făcut machiajul

--- Aștept sa se usuce totul ca sa dau cu spray de fixare și apoi sa îi pun genele false.---ma admira amândouă

--- Cu ce ruj o dai, vad ca ai uitat de asta?---Ce au amândouă azi de se cearta încontinuu?

--- Scuză-mă draga, dar nu am uitat. O dau cu ruj după ce ia rochia pe ea, logic.

Azi este cea mai importanta zi din viata mea. Azi devin oficial doamna Balsano, azi eu cu Matteo ne unim destinele pentru totdeauna. Azi este nunta noastră. Emoțiile m-au străpuns de când m-am trezit, inima îmi tremura, ochii îmi doresc a fii plini de lacrimi dar le stăpânesc cu dexteritate. Sunt agitata, dar aparent nu sunt singura.

Locația este una de vis, este un conac vechi dar urias de la ieșirea din oraș. Este aranjat special pentru astfel de momente, având o tematica de basm. E tot ce mi-am dorit pentru acest moment important. Mă privesc cum stau în oglinda mare doar în lenjerie intima. Scrisul subțire Victoria's Secret se remarca pe delicata mea lenjerie intima.

În mai puțin de o ora trebuie sa fiu gata. Machiajul e aproape gata, parul e gata, totul e pregătit. Presupun ca invitații au sosit și mai presupun și ca băieții au cam trecut pe la câteva dintre sticlele de alcool, deja ii pot auzi cum canta. Sper ca Matteo nu e cu ei, doar sper...

--- Alo, prințesa?---Ludmila îmi flutura mana prin fata ochilor

--- Ăm, da, da. Da Ludmila?---ma trasez brusc din visare

--- Trebuie sa te îmbraci, draga mea.---mama intra ușor în încăpere

La cei 43 de ani ai ei arata superb. Are o silueta de admirat, care, pentru unele femei de vârstă ei este destul de greu de atins. Are o talie subțire, forma corpului ei fiind o clepsidra imaculata. Poarta o rochie neagra mulata scurta, ușor presărată cu puțin sclipici. La gat nu poarta altceva decât un colier din diamante. Parul ei șaten este lăsat pe spate fiind îndreptat. Tocurile ei scot un scurt ticait la atingerea podelei vechi. Ochii ei căprui sunt plini de lacrimi.

--- Mama, nu plânge!---ma ridic în picioare pe Tocurile mele înalte de 12 centimetrii

--- Astăzi, Iris, este una dintre cele mai importante zile din viata ta, dar și a mea. Emoțiile nu pot fii stăpânite. Acum du-te și îmbracă-te, băieții abia îl stăpânesc pe Matteo sa nu intre.---imi zâmbește dulce, se apropie de urechea mea pentru a-mi șopti ceva--- Te-a văzut cum defilai doar în lenjerie intima.

Roșesc ușor și merg după paravanul din lemn. Rochia mea este așezată pe un manechin. O îmbrac cu atenție. Este rochia visurilor mele, este tot ce îmi puteam dorii pentru aceasta zi.

Mama și fetele ma așteaptă sa ies, le pot auzi cum susotesc. Fetele lor rămân instant masca atunci când ma vad. Francesca vine sa îmi așeze voalul, iar Ludmila îmi aplica rujul nude mat peste care pune puțin gloss.

Mă privesc în oglinda și zâmbesc, urmând ca imediat după sa îmi acopăr fata cu palmele lăsând câteva lacrimi mărunte sa cada.

--- Nu nu nu, nu plânge!---Ludmila, pe semne, la fel de emoționată ca mine vine sa îmi șteargă lacrimile

--- Draga mea, ești superba!---mama îmi prinde mâinile în ale ei și surâde printre lacrimi--- Am ceva pentru tine.

Ia o cutie Maricica de catifea de pe marginea măsuței de machiaj și scoate o diadema delicata.

--- Am purtat-o și eu la nunta mea, mama mi-a dăruit-o în acea zi și am știut ca trebuie sa ți-o dau ție în aceasta zi.---lacrimile cad din ochii ei în timp ce aplec capul pentru a mi-o așeza pe par

--- Buchetul!---Francesca se repede sa iasă din încăpere pentru a lua buchetul din camera alăturată

Privesc pe geam și vad cum câțiva angajați aranjează încă băncuțele și altarul, totul trebuie sa fie perfect. Văd că fotografii au ajuns, firma de catering a trimis mâncarea, iar invitații au venit.

Francesca aduce buchetul, trebuie sa ies. Totul trebuie sa înceapă iar eu simt cum picioarele mi se înmoaie iar gravitația ma apasa. Inima îmi bate cu putere.

--- Simt ca leșin.---murmur încet dându-ma un pas în spate

--- Iris, draga mea prietena, lasă emoțiile.---Ludmila îmi cuprinde fata cu mainile--- Ai ieșit pe atâtea scene și ai cântat, ai patinat în fata atâtor oameni, ai pozat și ai apărut pe reviste, ai apărut la televizor. Nu trebuie sa te lași prada emoțiilor.---ma îmbrățișează, apoi mă trage pe coridor pentru o serie de poze.

Tata apare lângă mine, îmi oferă brațul și pornim împreună pe scări în jos. Pășim încet, suntem doar noi, mama și fetele au ieșit în gradina uriașă pentru a anunța venirea mea.

--- Nu îmi vine sa cred ca fetita mea azi se mărită!---vorbește încet către mine--- Îmi aduc aminte ziua în care te-am ținut în brațe pentru prima data, chiar dacă eu cu mama ta nu suntem argintii tai de suflet, sa știi ca te iubim mai mult decât orice.

--- Tată, chiar dacă soții Diwail sunt persoanele care mi-au dat viata, părinți sunt aia care te cresc, nu care te fac, voi.

Mă sărută scurt pe obraz, apoi își șterge pe ascuns lacrimile.

Lumina soarelui se proiectează pe pielea mea alba atunci când ieșim în gradina. Toți își orientează privirile asupra noastră.  Se ridica în capul oaselor și ne zâmbesc cald. Îi strâng brațul tatei simțind cum sângele îmi circula extrem de repede prin vene.

Matteo sta în fata altarului, poarta un costum negru clasic. Zâmbește. Lacrimile ii izbucnesc pe obraji, iar pentru câteva secunde se întoarce cu spatele. Leon vine către el, îl bate pe umar convigandu-l sa se întoarcă. Simt cum lacrimi fierbinti încep sa îmi curgă pe fata.

Ludmila are un zâmbet perfect, la fel ca și rochia sa violet ce iese în contrast. Ea și Leon sunt persoanele perfecte pentru a fii nașii noștri.

Tata ma sărută încă o data Pe frunte apoi mă lasă să merg la Matteo. Mâinile noastre se împreuneaza, ne privim reciproc și ne zâmbim.

--- Ești tot ce mi-aș putea dori vreodată!---imi șoptește la ureche

Alte lacrimi vin peste cele de mai devreme în momentul când ii aud vorbele.

Preotul își drege glasul, se pregătește sa vorbească.

--- Ne-am adunat toți aici pentru a privi cum Matteo Balsano și Iris Black decid sa își unească destinele. Doi tineri îndrăgostiți ne-au arătat ca adevărata dragoste exista, astfel, în aceasta zi însorită nunta lor are loc. În iubire exista și bine și rău, și fericire și tristețe pentru ca întotdeauna viata are urcușuri și coborâșuri. Matteo, vrei sa o iei pe Iris de soție ca sa iti fie alături la bine și la greu, fericire sau triste, sănătate sau boala?

--- Da!

--- Iris, vrei sa îl iei pe Matteo de soț ca sa iti fie alături la bine și la greu, fericire sau tristețe, sănătate sau boala?

--- Da!---spun fără ezitare

--- Ei bine, dacă cineva se impune acestei căsătorii sa vorbească acum sau sa tacă pe vecie....---Așteaptă puțin și se uita în jur--- Ei bine, va declar soț și soție! Tinere, poți săruta mireasa!

Se apropie de mine, ne unim buzele într-un sărut lung, tandru în timp ce toate privirile sunt asupra noastră. Emoțiile mele s-au dus, au dispărut în întregime.