Baby, please have mercy

Capitolul 10

...La spital...

Frumoasa blonda zace pe un pat de spital dintr-un salon retras. Abia a fost restabilita, iar aparatele la care este conectata abia o ajuta sa respire, sa trăiască. Se afla într-o stare critica, se zbate intre viata și moarte, dar nu se afla în coma. Este cuprinsa de un somn adânc și este doar alegerea ei dacă se trezește sau nu. Respira greu, inima ii bate încet. Rănile ei abia au fost bandajate, iar sângerările au fost oprite cu greu.

Abia ce a ieșit din operație. Operație care a durat în jur de doua trei ore, orice risc de hemoragie interna sau externa este nul, dar deja a pierdut foarte mult sânge. Foarte mult. În acea operație, trupul aflat în dezvoltare, din interiorul ei a fost scos de acolo. Sarcina declarându-se pierduta, pruncul fiind mort, din păcate.

Pe hol, pretutindeni prin sala de așteptare stau prietenii ei. Toți îngrijorați, toți urandu-l pe Matteo. Nico încearcă sa vorbească cu părinții ei, încercând sa nu ii sperie, dând explicații clare dar ușor acoperite de perdea. Evitând o parte din adevăr. Ludmila încă plânge, Francesca la fel. Matteo nu și-a făcut curat sa urce, este în fata spitalului pe o bordura. Trage adânc dintr-un joint încercând sera își limpezească mintea, însă imagini abundente cu el și cu Iris îl invadează. S-a certat cu Fernanda, au țipat unul la celalalt, cearta sfarsindu-se cu plecarea ei.

Nimeni nu scoate niciun sunet. Toată atmosfera este una complet golita de cuvinte. Niciun doctor nu le-a vorbit, nimeni nu le-a spus ce are. Momentul când se va trezi este unul necunoscut. Momentan în tot spitalul încearcă sa se găsească sânge pentru frumoasa adormita. Ludmila a donat doua pungi, nu au lăsat-o sa dea mai mult. Cantitatea este minima, dar orice picătură de sânge înseamnă o speranța la viata în plus.

Aparatele încep sa scoată un sunet asurzitor, semn ca inima ei aproape cedează, încă o data. Toți se panichează, privesc cu lacrimi în ochi acțiunea de resuscitare executata de medici. Încă o data reușesc sa o stabilizeze. Au mai găsit prin spital pungi se sânge, însă și acestea sunt insuficiente.

--- Nu imi vine sa cred ce se întâmplă!---murmura nico așezându-se pe jos

--- Nici mie...---Diego își mângâie barba stresat

--- Îl omor...---Ludmila încă plânge, are o dorința arzătoare de a-l distruge pe cel care i-a făcut rău prietenei sale, dar o sa îl lase sa sufere

--- Doamna Black se afla într-o stare critica, dar nu este în coma complet, se zbate, dar e prea slăbită. Trebuie sa se găsească mai mult sânge.---spune un doctor ieșind din salon--- Puteți pleca o parte dintre voi, nu trebuie sa stați toți aici.

Momentan niciunul nu vrea sa plece, toți ii sunt solidari prietenei lor. Nu au de gând sa plece de acolo.

--- Eu pot sa mai donez sânge și mâine?---vorbește Ludmila către doctor

--- Desigur, dar în cantități mai mici.

În acest timp, Iris se afla într-un vid alb, într-un abis ce o absoarbe și mai mult pe fiecare minut. Oxigenul ajunge din ce în ce mai greu la ea, iar inima abia duce aceasta bătălie. Sângele ei puțin curge cu o viteza maxima prin venele ei, încercând sa se refacă. Maine o sa primească alta cantitate de sânge, ușor ușor o sa își revină.

Corpul și metabolismul sau sunt foarte puternice și o sa se refacă cat de curând. Mereu a fost, este și va fi puternica. Problema cea mare va fi dacă v-a cădea în coma complet, în stadiul în care se afla, șansele ar fi și mai mici.

Telefonul performant al lui Verdas licare pentru câteva secunde consecutiv. Nimeni nu remarca asta, toți sunt cu mințile în alte locuri. Îl verifica subtil, sunt câteva mesaje de la prietenul sau.

---Matteo--- Vino pana jos.
---Matteo--- Te rog.
---Matteo--- Trebuie sa vorbesc cu cineva.

Deși i-a făcut atâtea lui Iris, Matteo rămâne prietenul sau cel mai bun, nu îi poate întoarce spatele. Privește stânga, dreapta, nimeni nu e atent la el. Se întoarce pe călcâie și pleacă încet, cat sa nu fie auzit. Ia liftul și coboară. Iese în fata spitalului și își vede prietenul într-o stare groaznica.

--- Bună, idiotule...---spune mexicanul în timp ce pășește spre prietenul sau

--- Bună...Iris cum e?---trage ultimul fum din joint și îl arunca

--- Mi se pare interesant ca iti paza, tocmai acum. Nu crezi și tu ca iti pasa de ea în momentele când faci vreo prostie, prostie care de cele mai multe ori ii dăunează ei? Ești foarte fals, amice. Îți permiți sa o înșeli, singura persoana care te iubea cu adevărat, o iar apoi ii cerșești atenția ca un câine.---Pentru prima data Leon ii trântește adevărul în fata

--- Ai dreptate, nu știu ce e în mintea mea...

--- Doar lăsați-mă scuzele, știi ce e în mintea ta, alcool, droguri, femei. Crezi ca nu știam ca ești cu acea fata? Pune-ți puțin mintea la contribuție, tu nu o meriți pe Iris, chiar nu. Și acum sper ca te rogi ca ea sa se trezească. Are nevoie de mult sânge.---Leon da sa plece dar este oprit de brațul prietenului sau

--- Ce grupa de sânge are?---De data asta este serios

--- A2, ca și Ludmila.---ochii lui îl examinează

--- Aceeași grupa ca a mea, trebuie sa merg sa donez!---vrea sa intre în fuga doar ca mexicanul ii pune piedica

--- Ești drogat în pula mea! Mai bine du-te undeva, oriunde, dacă te vede cineva iese și mai rău, pleaca prostule!---îl privește cu încearcă sa se ridice de pe cimentul rece--- Și ca de la prieten la prieten, lasă legalele.

Mexicanul inspira și expira nervos, se urca în lift și apasa butonul cu numărul 5, etajul unde esta salonul prietenei sale. I-a fost greu sa ii vorbească amicului sau, sa îl privească în ochi, sa vadă cum a ajuns. Matteo nu ar fi făcut asa ceva niciodată, dar adevărul e ca drogurile și alcoolul distrug.