Kol

•Capitolul 1•

Încântată!

Eu,spațiul personal. Noi,familia mea. În unele cazuri,acestea fiind dese,spațiul personal ocupă locul secundar,lăsând familia pe locul principal. O casă modestă împrejmuită cu o gradină îngrijită,o cameră albă,simplă. Un pat îngust și un televizor vechi. Un dulap în care zac haine purtate de cel puțin douăzeci de ori fiecare, o pereche de teneși ce stau langă ușa maronie,ornată cu abțibilduri de când copilul de sașe ani zburda fericit în această cameră. În această casă. Și mai este și o fată. Șatenă spre brunet,ochi verzi,buze rozalii și moi,pistrui,sprâncene fine și un corp nu atât de perfect. Păr lung,lăsat liber,idiferent de situație sau loc. Rareori prins cu un elastic și două creioane tocite. Această fată sunt eu,Eliza. Prietena mea îmi spune Eli,iar familia la fel. Gânditoare,visătoare,arțăgoasă când rabdarea îmi cedează. Tăcută? În cea mai mare parte,nu. Timidă? Situația își spune cuvântul. Nu pot să spun multe lucruri sigure despre mine. Nu sunt o persoană sigură pe sine,pot spune doar că pentru cei la care țin,fac orice. Știu că poate nu e o descriere atât de exactă însă capul meu e o gaură neagră în care am prins orice lucru pierdut din galaxie.
-Cobori? Avem vizitatori.
Mama. O femeie la fel de înaltă ca fiica ei. Ochii aceia căprui sunt chemarea mea în liniște. Iubindu-mă necondiționat,protejându-mă mereu.

-Imediat,mamă.

Închide ușa în urma ei,eu urmând-o. Cobor cele 6 trepte,vechi,dar curate. Acolo,alături de mama stă cineva pe care nu am mai văzut de mult timp. Mătușa mea. Blondă,scundă,ochi căprui spre verde. Aranjată,dar nu în exces.
-Bine ai venit,matușă!
-Ț-am dus lipsa în Franța,ție și desenelor tale.

Mirosul ei puternic de parfum se imprimă în hainele mele uzate. Mi-a lipsit,în ciuda lipsei de comunicare în acest timp,țin la ea la fel ca la început.
-Și eu ți-am simțit lipsa,mătușă.
-Fursecuri?
-Cele mai bune din oraș,mănâncă cu încredere.
-Cea mai mare încredere,ști doar că o am în Anne.

Apuc un fursec,scuzându-mă și plecând în camera mea având de gând să desenez și să le las pe cele doua să povestească. Obișnuiam să desenez în generală în sala de clasă. Lăsându-o pe doamna profesoară să îmi analizeze fiecare linie trasată,fiecare punct rotunjit perfect. Dar asta s-a terminat odată cu venirea în acest liceu. Nu mi-am expus talentul față de profesori sau colegi,doar față de Viviana,cea pe care mă bazez la bine și la greu.

Apuc foaia aruncată de către posesor din pat,creionul din micuțul penar,la final deschizând geamul,larg. Lăsând sunetul și mirosul naturii să îmi invadeze camera. Telefonul începe să sune. Îl apuc cu o singura mișcare a mânii drepte,lăsând mâna stângă să termine ceea ce a început.
-Da.
-Eli,ce faci?
-Acasă,desenam. Tu?
-În parc. Știi cumva unde stă Eliot?
-Nu,de ce?
-Nimic important,îți spun altădată,am ceva de făcut.
-Nu faci prostii,așa-i?
-Eliza,mă știi doar.

Las telefonul de la ureche în momentul în care aud acel ,,bip" de închidere și dându-mi seama că mi-am terminat desenul. Micul porumbel ieșind din imensa gaură albastră,infinită numită cer. Bucațiile de vată albă dându-i un aspect sofisticat. Cel puțin,pentru mine. Și copacul spre care se îndreptă cu viteză. Cel mai mare copac din acel cartier. Acel oraș. Îl agăț pe peretele deasupra capului meu,lânga celelalte.
-Scumpo,vreau să vorbim.

Aceași femeie înaltă și cu ochii ciocolatii îmi apare în cameră.
-S-a întâmplat ceva?
-Nu,nu. Nimic pentru care să îți faci griji. Voiam să te întreb dacă vrei să mergem într-o vacanță,noi două și mătușa ta. Ea mi-a propus.
-Tu vrei?
-Dar tu?

Îmi dau seamă că vrea. Nu a mai fost de ceva timp într-o vacanță. Mai ales după ce tata ne-a părăsit acum 4 ani pentru o altă femeie,una,după parerea lui,mai bună decât mama. O părere jalnică aș putea spune.
-Eu vreau,mamă. Unde vom merge?
-În Sydney.
-Sydney? Asta e la câteva ore distanță de Broken Hill.
-Ne vom descurca. Crede-mă.
-Fie cum spui tu,mamă. Când plecăm?
-Mâine,la ora 05:00. Nu putem pierde zilele,mătușa ta mai stă doar șapte zile.
-Cât vom sta în Sydney?
-Trei zile. Apoi ne întoarcem.
-Voi fii gata mâine dimineață,promit.
-Știu,scumpo.

Își atinge grijulie buzele roșii ca focul de fruntea mea,lăsându-și urma rujului ei preferat, în centru.
Îmi fac un duș,îmi pregătesc rucasacul în care nu bag multe. Un costum de baie,doua tricouri și o pereche de pantaloni scurți. Îmi sting beculețul care se zbatea să nu mă lase pradă întunericului,până nu hotăram eu asta.

*

Am ajuns. Sydney. Am auzit multe lucruri frumoase spunându-se despre acest loc. Mereu am vrut să vin aici. Mereu am vrut să călătoresc.
-Anne,Eliza,aici e hotelul unde ne vom caza.
La spusele matușii,eu și mama ne îndreptăm privirea spre cladirea din fața noastră. O clădire imensă,geamuri fumurii,flori viu colorate,și paznici stând la intrare.
-Matușă,cum ne vom permite o cameră aici?
-Trei,defapt. Și nu îți face griji,acopăr eu cheltuieliile.
Îmi i-au rucsacul și intru după mătușa mea și mama. Ajungând la recepție,ne luăm fiecare cheia camerei și pornim în direcții diferite. Eu am primit camera cu numărul 209. Mama 110,iar mătușa 159. Deschid ușa fragilă,având grijă să nu stric ceva. Intru într-o cameră de doua ori mai mare decât a mea,pat dublu,televizor performant,priveliște,un acvariu cu pești. Lampă pe noptiera de lângă pat, și lustra în formă de cub. Aud ușa băii scârțâind și mă întorc la 180°.

-Bună!
O fată nu mai mare de 12 ani,roșcată, iese din baie cu mopul în mână.
-Ăm,scuze că te întreb,dar ce faci aici? Te pot ajuta cu ceva?
-Curățenie,trebuia să termin până să vii tu,îmi cer scuze.
-Nu face nimic.
-Eu sunt Mirabella.
-Eliza.
-Încântată!

Primul capitol. O nouă carte. Sper să vă placă! Scrieți-mi părerea voastră în comentarii,și lăsați un vot dacă vă place!