Kol

•Capitolul 2•

Mă bucur!

Soarele puternic pătrunde timid în camera mea,anunțând încă o zi călduroasă de vară. Gândul îmi stă tot la Mirabella. De ce ar face o fetiță curățenie? Este un hotel mare,sofisticat. M-ar mira faptul că nu ar avea menajere. Mă îmbrac într-un tricou și perechea de pantaloni scurți,mergând spre camera mamei.

-Mirabella! Așteptă!
-Domnișoară Ville. Vă pot ajuta cu ceva?
-Spune-mi doar Eli. Și,aveam o întrebare.
-Da?
-De ce faci curățenie aici? De ce nu te joci ca ceilalți copii?
-Trebuie să plec. Nu trebuie să fim vazute că vorbim.
-Îți face cineva probleme?

Pleacă. Lăsându-mi întrebarea risipindu-se. Am vazut în ochii ei tristețe dar și spaimă. Este doar un copil,de ce l-ai pune sa lucreze?

Ajung în fața ușii mamei. Bat de doua ori și aud un călduros ,,intră". Stă pe balcon citind o carte bucurându-se de liniște.
-Te-ai trezit demult?
-Nu. O așteptam pe mătușa ta,apoi voiam să venim la tine pentru a lua masa la restaurantul hotelului. Dar o așteptăm împreună.
-Mamă,cum își permite mătușa camere aici? Nu sunt scumpe?
-Ba da. Dar a spus că nu acceptă bani de la mine.

Poate stă ea în Franța,dar nu câștigă atât de bine. Strictul necesar și din când în când mici dorințe.
La scurt timp,intră și ea. Ne salută cu un zambet care poate lumina o întreagă clădire.
-Haideți jos.
O urmăm,ajungând în cel mai mare restaurant în care am fost. Catifeaua neagră de pe scaune,parchetul lucios,mesele albe pe care se află suportul cu flori,respectiv trandafiri albaștrii și negrii. Ospătarii îmbrăcați cu o cămasă albă,o vestă neagră și pantaloni de stofă tot negrii. Prezentabili.
-Mătușă,de ce este decorul atât de sombru?
-Probabil așa a vrut propietarul.
-Nu pare a fii un om foarte vesel.
-Fiecare își cunoaște situația. Nu avem de unde să știm.
Las propoziția mătușii ultima. Nu continui. Nu am de ce. Nu am cu ce.

Ne așezăm la o masă unde se află deja mâncărurile. Pâine prăjită pusă într-un coșuleț antic,trei tipuri de sucuri naturale,ouă ochiuri așezate pe un pat de spanac alături fiind feliile subțiri de bacon crud,și trei clătite americane puse una peste cealaltă lăsând siropul de arțar să le dea un aspect apetisant.

*

Suntem în sala de masaj a restaurantului. Eu,mama și mătușa. Relaxându-mi fiecare mușchi și lăsându-mi gandirea să pună stăpânire pe mine. Moment în care,nu mai aud nimic și pe nimeni din sală. Îmi zboară gândul la tata. Peste 15 zile el și mama ar fi aniversat douăzeci de ani de căsnicie. Eu am apărut la un an după ce aceștia și-au unit destinele în fața lui Dumnezeu. Da,tata ne-a părăsit când aveam eu cincisprezece ani. A spus că pleacă să îi cumpere mamei un cadou de ziua ei. Iar din acea zi, nu s-a mai întors. El,nelăsând-o pe mama să lucreze,chipuri acesta aducea banii,ne-a fost foarte greu să rămânem puternici. Fără bani și răniți sufletește.
În momentul în care nu îi mai simt mâinile fetei pe spatele meu,mă trezesc la realitate observând că mama și mătușa stau în picioare,așteptandu-mă.
-Eli,s-a întâmplat ceva?
-Nu,doar...am căzut pe gânduri.
Mă înfășor mai bine în prosopul pufos,alb imaculat și pornesc spre dușuri.
Restul zilei mi l-am petrecut pe balconul din camera mea. Admirând miile de clădiri care nu îți permit să privești dincolo de ele. Admirând mașiniile,în cele mai multe cazuri,negre. Străzile curate,copii din parcul de lângă hotel. Soarele hotărât să plece,dându-mi voie să admir doar jumatate din el,cerul roz,mov,albastru. Toate cele trei culori îmbinate perfect. Rămân pe fotoliul moale până când luna preia control complet asupra cerului urmată de miciile pietricele albe,stelele. Miliarde de stele,fiecare încercând să strălucească mai puternic. Intru în cameră,închizând ușa balconului. Mă arunc în patul moale,pornind televizorul,iar la scurt timp,adorm.

*

-Mamă! De ce nu mi-ai spus că astăzi mergem la piscină?
-Ți-am trimis mesaj.
-Nu l-am primit. Acum,scuză-mă,dar mă întorc în camera mea,pentru a mă schimba.
Plec. Nu mi-a spus că astăzi avea de gand să mergem la piscină. M-aș fi pregătit. Acum,în schimb,amândouă așteptă dupa mine să ma pregătesc. Ceea ce nu dureaza mult.

Deschid ușa camerei cu cheia digitală și înșfac din rucsac singurul meu costum de baie. Mă schimb,iar în cinci minute sunt gata. Un costum întreg,negru,simplu,lipsit de decolteu sau decupaje. Peste îmi i-au un prosop lung,verde. Cobor la piscina hotelului unde se presupune că mă întâlnesc cu mătușa și mama.
-De ce nu am mers la o piscină publică,mătușă?
-Piscina și restaurantul hotelului sunt incluse în preț. Iar prețul este unul favorabil nouă. Voi plătii maine,când plecăm.

Mirabella. O văd stând lângă o femeie de vârsta a treia dându-i pastilele necesare femeii.

Mă indrept spre ea cu pași repezi. Mă opresc când observ că mă are în raza ei vizuală și îi fac cu mâna. Gestul ei fiind același.
Se îndreptă spre mine timidă.
-Eli,ce faci?
-Sunt bine. Tu? Ești bine? Ieri m-ai lăsat cu întrebarea în aer. Trebuia să pleci?
-Îmi cer scuze. Dar nu pot vorbii despre asta cu străinii.
-Sper ca într-o zi,să ne reântâlnim și să fim prietene.
-Pleci?
-Maine. Nu mai pot sta.
-Mă bucur că te-am cunoscut,Eli. Ești o fată drăguță.
-Și tu la fel,Mira. Ai grijă de tine.

Mă întorc pe vârfuri intrând în piscină. Primul impact cu apa rece nu a fost plăcut. Dar după m-am obișnuit. Pluteam pe spate ochind tavanul decorat cu mici pătrățele albastre. O văd pe mătușa făcându-mi semn să mă alătur lor. Înot până la cele două având grijă să nu stropesc oamenii bogați aflați în aceași piscină.
-Îți place aici,Eli?
-Da mătușă,este incredibil.
-Mă bucur.

Gata și capitolul doi. În capitolul trei deja se află altă perspectivă. Alt personaj poate?
Următoarele două saptămâni am sa fiu plecată,neavând posibilitatea să postez. Voi posta capitolul trei când mă voi întoarce.
Sper să vă placă povestea până acum!