Kol

•Capitolul 32•

                          Da,e normal.

-Acum de ce te uiți la mine? Ca nu înțeleg.
-Dar unde ai vrea sa ma uit daca cu tine vorbesc? La stele?
-E ziua.
-Eliza.
-Vrei sa te mint si sa zic ca e noaptea?
-Dar tu ai fost asa,mereu?
-Asa cum?
-Încăpățânată.
-Nu Kol,mi-a apărut de un an în timpul somnului.
-Și ironică.
-Sunt doar când trebuie.
-Și acum trebuie?
-Da! Trebuie! Cum ai vrea sa fiu cand de jumătate de ora stai si minți si eu ma uit la tine? Cum?
- Dar nu mint!
-Oricum nu ai fi fost atât de prost încât să zici adevărul.
-Vrei să te uiti in telefon?
-Nu e nevoie.
-Atunci ma crezi.
-Nu.
-Eu cedez psihic.
-Eu am cedat deja.
-Se vede.
-Poftim? Deci tu chiar vrei sa ne certam.
-Pana acum ce făcurăm?
-Vorbiram.
-Ala a fost vorbit? Atunci nu vreau să îmi imaginez cum e o ceartă.
-E destul de urâtă,crede-ma.
-Te cred. Dar ca sa nu ajungem la cearta,ce trebuie să fac?
-Nimic. Fiindcă ne despărțim. Si stai linistit,nu o sa plângi ca nu suntem de mult timp împreună.
-Eliza. Termina odată cu ironia si hai sa vorbim serios. Nu ne despărțim.
-Că zice cine?
-Eu. Nu te las.
-Mai nou sunt cățelușul tau?
-Ma doare capul.
-Vrei un paracetamol?
-Vreau să termini odată cu prostiile si sa fim impreuna fericiți!
-A,asta nu pot sa fac. Paracetamol puteam sa îți dau.
-De ce nu ai incredere nu înțeleg. Parca nu sunt tot om ca si tine!
-Tocmai. Esti om. Si oamenii sunt cele mai rele ființe.
-Eliza,lasa-ma cu lecțiile tale acum.
-Era o lecție si eu nu stiu? Nu cred. Doar iti zisai ceva ca sa iti intre si tie in capul ala prost.
-Nu cred ca e atat de prost.
-Ba iti zic eu ca e.
-Ba nu e. Dacă era,nu se gândea la cum sa fie împreună cu tine.
Mbine,asta a fost drăguț.
-Dar tot e.
-Ba nu e,iubire. Te rog.
Se apropie de mine si ma ia in brate.
-Ma doare cand nu ai incredere si vrei sa ne despărțim,te rog mult.
-Kol..
-Te rog iubire. Te implor. Haide sa fim fericiti macar putin.
Se uita in ochii mei apoi se apropie de fata mea si ma sărută. In momentul ala am uitat de statul lui pe telefon,de cearta,de tot.
-Adica ce? Acum vrei sa spui ca ne-am împăcat?
-Iubire.
- Bine bine. Ne-am împăcat.
-Multumesc si imi pare rau ca te-am făcut sa te simti prost.
- Bine. Sa nu se mai întâmple,te rog.
-Promit.
-Multumesc.
-Ce dor mi-a fost de tine.
Si ma strânge în brațe cat poate el de tare dar in acelasi timp sa nu ma doară.
-Ti-a fost?
-Normal ca mi-a fost. De tine,de parfumul tău.
-Cum sa iti fie dor de mine?
-Simplu fraiero.
-De ce ma faci fraiera?
-Fiindca toate lucrurile astea ti se par atat de ciudate fiindca sunt noi pentru tine. Dar,de fapt,e normal sa iti fie dor de iubita sau iubitul tău.
-E normal??
-Da,e normal.