Kol

•Capitolul 20•

                             Și...Mă sărută.

Alarma sună cu aceași melodie încântătoare de care m-am săturat. O opresc și de abia mă ridic din pat pentru a începe o nouă zi. Nu știu ce s-a întamplat ieri între mine și Kol,doar că..mi-a plăcut. Inima îmi batea în fiecare minut de trei ori mai mult decat ar fi normal,simțeam acei fluturași care îmi strabăteau tot corpul și erau provocați din cauza lui,sau..datorită lui. A fost o senzație atât de enervantă dar în același timp,atât de plăcută încât aș vrea să se mențină zilnic. Astăzi îl scot pe Kol la masă și de abia aștept, doar că, probabil a uitat și nu o să îi reamintesc un lucru atât de mărunt,doar o să îl aștept în fața hotelului la 11:45. Nu prea am cu ce să mă îmbrac,nu am foarte multe haine,trebuie să merg la cumpărături neapărat. Îmi iau blugii mei obișnuiți,și un tricou pe care mi l-a făcut cadou mama,părul îl prind în coc iar teneșii mei uzați dar curați sunt în topul preferințelor mele. Mai stau puțin în pat încercând să mă calmez că îl voi revedea când aud alarma care îmi țipă să merg în fața hotelului. Zis și făcut,ies ca un fulger din cameră și trec prima dată la bucătărie pentru a îmi lua o cafea apoi ajung la locul de întâlnire,însă,așa cum mă așteptam,Kol nu e. După câteva clipe aud un claxon în spatele meu ceea ce mă face să îmi scap cafeaua pe jos.
-Ville,credeam că nu mai apari.
-Mă așteptai?
-Da. Nu trebuia să ne vedem la fără un sfert?
-Ăă,ba da. Doar că nu mă așteptam să vii.
-Credeai că scapi așa ușor? Hai,urcă.
Gata. Am urcat,iar de ce credeam și speram să scap sunt emoțiile pe care le am în preajma ta. La naiba,cât îmi doresc să nu fiu vulnerabilă.
-Unde mergem?
-Acum prima la dreapta,apoi mergi înainte și a doua la stânga.
-Nu îmi spui unde mergem?
-O să vezi.
Ce parfum puternic are,dar puternic plăcut. Fiecare cuvânt pe care îl rostește,fiecare gest pe care îl face,momentul când mâinile ni se intersectează este peste orice altă fericire. În momentul ăla ma simt protejată,credeam că mereu mă simt,însă m-am înșelat. Mă simt protejată doar când mă ia de mână. Simt că cineva ține la mine cu adevărat. Ceea ce e foarte absurd.
-Am ajuns.
-Wow...Ville...asta e..Wow. Ce e?
-Bun venit la cel mai bun restaurant.
-Exagerezi.
-Mereu.
-Ce mâncare e aici?
-Au o rețetă noua cu aripioare de pui și sos picant care o să te dea pe spate.
-Nu au mușchi? Știi tu,ceva care se poate mânca cu furculița și cuțitul.
-Nu.
Îl iau de mână și fug spre masa mea. Mă ajută să mă așez,iar după ce am comandat,revine contactul vizual.
-A venit rezultatul testului?
-Mâine. Dar nu îmi fac griji fiindcă știu că minte.
-Esti atât de sigur?
-Da. Apropo,ți-am luat un cadou.
-Poftim? Dar nu era nevoie,iar eu nu ți-am luat nimic.
-Nu ți-am luat ca să îmi iei și tu ceva. Ți-am luat fiindcă am vrut să o fac.
Scoate din buzunar o cutiuță albă din care scoate o brățără subțire cu pietre din aur. E atât de frumoasă!
-Nu pot accepta.
-De ce nu?
-Nu se cuvine.
-Tot nu înțeleg.
-Uite..tu ești șeful meu. Șefii nu ies la restaurante cu angajate. Nu le cumpără cadouri,nu se urcă în mașina șefilor,nu dorm în aceași cameră cu ei. Iar eu fac toate astea. Toate,te-am văzut la bustul gol,ceea ce o simplă angajată nu ar trebuii să vadă,am dormit în aceași cameră,am ieșit împreună,mi-am făcut baie în apartamentul tău! Simplele angajate nu fac asta! Iar șefii ca tine nu ar trebuii să le dea speranțe fetelor care nici măcar nu îi interesează.
Arunc prosopul alb pe scaun și ma ridic. Am dreptate,îmi dă speranțe false,apoi văd că vorbește cu blonda,că are un copil,că se duce în club în fiecare seară. Iar eu stau și mă gândesc la el.
-Ville! O sa se întâmple ca data trecută! Te poți oprii?
-Ce vrei?
-De ce ai spus toate alea?
-Așa am simțit.
-Ce ai simțit mai exact? Că ești o simplă angajată? Pentru ca nu e așa.
Și...Mă sărută.

Mulțumesc tuturor care îmi citiți cartea și îmi arătați că vă place prin voturi și comentarii! Sunt curioasă să aflu părerea voastră despre acest capitol și ce credeți că o să se întâmple în continuare.
Bezele!!!