Kol

•Capitolul 15•

                  Eliza,mai ești aici?

-Haide Ville.
E în față cabinei și așteaptă să ies și eu,dar nu vreau. De ce? Nu știu dar știu că nu vreau.
-Pleacă.
-Știi că ești îmbrăcată,corect?
-Poate,dar pleacă.
-De ce?
-Vreau intimitate,în plus,nu mai ai treabă cu mine de unde reiese faptul că nu mai trebuie să stai în preajma mea,așa că poți pleca.
-Nu vreau.
-Poftim?
-Nu vreau să plec.
Ies din cabină nervoasă punându-mă în fața lui.
-De ce?
-De ce să nu rămân dacă vreau? Nu e hotelul meu?
-Nu îmi răspunde la întrebare cu o altă întrebare și da,e hotelul tău dar nu cred că mergi în camera fiecărei angajate să îi ,,toci" nervii.
-Poate tu ești mai specială.
E-eu?
-De ce aș fi mai specială?
-Ești cam băgăcioasă,nu crezi?
-Îmi pare rău.
-Ce ai spus?
-Că îmi pare rău. Ai dreptate.
-Îmi dai dreptate? Trebuie să notez.
-Ce amuzant. Acum pleci?
-Bine Ville. La revedere.
Gata?pleci?puteai să mai stai,dar deja te-ai săturat de mine.
Și a ieșit închizând ușa în urma lui,ce s-a întamplat astăzi? Am fost în apartamentul lui,în tricoul lui,în patul lui și pe deasupra,am fost geloasă și încă sunt pe faptul că va devenii tată,iar cel mai greu răspuns al celei mai grea întrebare,și anume ,,De ce?" este,,Începi să simți ceva pentru el". Dar cum? Ce mă face să simt ceva pentru el? A da,totul. De la cum se îmbracă până la cum se mișcă,iar acum mă comport ca o copilă îndragostită. Nu că nu aș fii,copilă. Îmi las gândurile deoparte,și merg la mama fiindcă nu vreau să creadă cine știe ce bazaconii.
-Mamă? Te-ai întors deja?
-Da scumpo,dar m-am simțit bine în acest scurt timp.
-Mă bucur mamă,ce ați făcut?
Iar femeia cu ochi căprui începe să îmi povestească toate detaliile întâlnirii cu o prietenă bună. O ascult cu zâmbetul pe buze neluându-mi ochii de la ea nici măcar pentru o secundă.

*

-Bonnie!
-Șateno,nu te-am mai văzut de ceva timp. Ai dispărut?
-Știi tu,treabă.
Prefer să păstrez pentru mine ce s-a mai întâmplat cu șeful nostru.
-Dar tu?
-Știi tu,treabă.
Urăsc când oamenii fac asta.
-Mai ai multă treabă?
-Da,astăzi vipera e într-o stare proastă și cum am dat ochii cu ea,cum a și început să dea ordine,dacă o vezi,evit-o.
Blonda are mai multe apelative,dar toate sunt negative.
-Mersii de sfat. Eu plec acum,am ceva de făcut dar ar trebuii să ieșim într-o zi, dacă vrei și tu.
-Îmi e indiferent.
-Îți dau mesaj și mai vorbim.
Și plec spre camera micuței. Vrea să vorbim și acum sunt liberă,ar fii momentul perfect.
Bat de două ori,a treia oară nu mai apuc să bat că îmi apare în față o femeie înaltă,roșcată cu ochii negrii,și care are un corp perfect din punctul meu de vedere după ce a dat naștere unui copil.
-Bună ziua,sunt Eliza. Mirabella este aici?
-Tu ești Eliza deci..Mirabella mi-a povestit despre tine. Intră.
Ei stau într-o cameră puțin mai mare ca a mea,dar sunt și mai mulți.
-Eu sunt mama Mirabellei,Anais. Îmi pare bine!
-Și mie.
Nu pare cea mai dulce femeie din lume,dar nici cea mai acră,se vede după privire.
-Și de ce lucrezi aici?
-Am fost în vacanță aici,iar la final nu am avut bani suficienți.
-Am înțeles.
-Eli! Ce faci?
-Mira,mă gândeam să mergem în oraș,ce spui?
-Mama,pot? Te rog.
Face fața aceea de cățeluș plouat,care știu că merge în cea mai mare parte.
-Dar să ai grijă. Și să nu stai mult.
-Mulțumesc,mama!
Mă ia de mână și mă trage după ea prin hotel.
-Mira,mai ușor! Unde ne grăbim?
-Vreau să îți povestesc mai repede!
Se oprește pe o bancă afară sub un tei.
-Am ajuns sau iei pauză?
-Am ajuns.
-Parcă ai zis ceva de ,,ieșit la suc".
-Am spus doar așa,prefer să stau sub tei simțindu-i mirosul parfumat ce îmi învăluie nările.
Are dreptate. Mirosul de tei este unul inexplicabil de frumos și calmant,Îți readuce liniște în suflet și în gânduri. Niciun suc nu poate întrece asta.
-Mama ta este o persoană drăguță.
-Nu trebuie să te prefăci. 
-Mirabella.
-Serios,nu mă supăr. Tata e cel de treabă aici. Doar că era plecat la cumpărături pentru bucătărie.
-Am înțeles,dar tu? Aveai treaba? Nici măcar nu te-am întrebat,doar că am prins timp liber și am vrut să ne întâlnim.
-Nu eram ocupată,nu îți face griji.
-Haide,povestește-mi despre băiatul ăla.
-Acum?
-De ce nu? Haide.
-Stă lângă hotel,așa că ne vedem aproape zilnic. Ne cunoaștem de câteva săptămâni dar ne înțelegem bine, problema este că acum a înc-

Kol iese nervos din hotel cu geaca de piele pe el și ochelarii de soare în mâna dreaptă iar cu mâna stângă butonează telefonul,șoferul se îndreaptă spre mașină însă cu o singură mișcare a mâinii lui Kol,acesta se retrage. Ocolește mașina pentru a ajunge la locul șoferului,deschide ușa,mă vede ,își pune ochelarii de soare și intră în mașină accelerând în secunda doi. Unde merge așa grăbit și nervos?
-Eliza,mai ești aici?

×××
Acum că începe și școala,probabil voi posta mai rar,dar voi încerca să scriu în fiecare zi. Succes tuturor la teste,teze și etc. !Și vă mulțumesc pentu voturi și păreri,mă bucur că această carte este pe placul vostru!