Kol

•Capitolul 16•

                          Nu. Nu sunt.

-Ăăă..da,scuze. Mă gândeam doar.
-Ok,și după cum spuneam,problema este că acum a început să mă ignore și nu știu de ce.
-Poate are probleme în familie.
-Poate vorbii cu mine despre asta.
-Mira,cum ai spus și tu,nu vă cunoașteți de mult timp,pentru a vorbi cu tine despre problemele familiei, trebuie să aibă încredere în tine. Iar încrederea nu se câștigă ușor. Sfatul meu este să îi fi alături și să nu îi adresezi întrebări personale,până când el va decide să vorbească.
-Bun sfat,mulțumesc. Iar tu? Nu ai pe nimeni?
-Nu. Dar nu mă deranjează.
-Și nu ai vrea să ai pe cineva?
-Sincer?Nu m-am gândit dacă îmi doresc să am pe cineva sau nu.
-Nu ai avut iubit până acum?
-E un lucru rău?
-Nu cred, dar vei avea la un moment dat nevoie de cineva în viața ta.
-Mersi de sfat.
Ce amuzantă e,defapt,e amuzant faptul că îmi dă sfaturi pe care nimeni nu mi le-a mai dat și nu cred că greșește. Dar încă nu a venit ,,alesul" meu.
-Mergem să cumpărăm înghețață?
-Serios? Nu ai altceva mai bun de făcut decât să îți petreci timpul liber cu o fată de 13 ani?
-Și care e problema în asta dacă ne înțelegem bine? Mergi sau mă lași să mănânc singură înghețată?
Nu mai zice ceva,doar râde și mi-o ia înainte.

***
-Domnul acela voia doar o înghețată!
-Dar s-a băgat în față!
-Mira. Nu a fost frumos gestul tău.
-Exact,a fost amuzant.
-Poate puțin,dar nu trebuia să îi murdărești tricoul.
-Se spală. Mergem la hotel? Mama probabil își face griji și asta nu e bine.
-Haide.
Ne luăm de cot și dansăm până ajungem la hotel,însă Mira se oprește brusc ceea ce mă face să mă împiedic.
-S-a întâmplat ceva?
-E el.
-Cine?
-El!
-Acel El?Unde?spun și mă uit în jurul nostru.
-Bună Mirabella,ce mai faci?
Un băiat blond cu ochii albaștri puțin mai înalt ca Mira se apropie de noi cu zâmbetul pe buze.
-Bună,Ben,sunt bine. Tu? Apropo,Ben,ea este Eliza,o prietenă,Eli el este Ben.
Dăm mâna unul cu celălalt însă nu observ stres pe fața Mirabellei,este foarte calmă în preajma băiatului pe care îl place.
-Eu plec,vă las singuri.
Iar în două secunde ma fac nevăzută,sunt chiar drăguți împreună. Au trecut deja câteva ore de când am plecat de la hotel și sunt foarte obosită,vreau doar să dorm.
Când ajung în fața hotelului,nu văd mașina lui Kol,înseamnă că nu a ajuns încă. Ce face atât de mult în oraș? Mai ales nervos.
Merg în camera mea și stau pe telefon,dar mama intră și mă cheamă afară.
-S-a întâmplat ceva?
-Domnișoară.
Cine nu i-ar recunoaște vocea ar fi incult. Blonda.
-Da? Am făcut ceva greșit?
-Astăzi trebuia să faci curățenie într-un dormitor matrimonial.
-Dar nu aveam pe listă.
-Ți-am lăsat personal lista în camera ta acum 3 ore.
-Nu eram la hotel atunci. Dacă eram și vedeam lista nu plecam și îmi făceam treaba.
-În plus,ca pedeapsă vei curăța geamurile de la 10 camere.
-Dar este deja ora 22:10.
-Te-am întrebat cât este ora sau ți-am spus ce să faci? Dacă nu termini ce ți-am spus,amândouă o să aveți probleme. A da,nu te ajută nimeni la curățenie.
Tocurile tale ascuțite nu mai au farmec,însă noua tunsoare are. Picioarele subțiri și tonifiate,rochia neagră de astăzi pe care probabil nu o să o mai văd niciodată. Nu poartă o rochie mai mult de o singură dată. Iar apoi mă gândesc la mine,care port aceași pereche de pantaloni scurți ,,de când mă știu."
-Mama,mergi în cameră. Mă descurc,serios.
-Ar trebuii să vorbim cu șeful,sunt sigură că ne-ar înțelege și nu ai mai lucra atât de mult.
Nu o să se întâmple.
-Dar nu sunt supărată. Oricum aveam energie și mă plictiseam. Cu cât mă apuc mai repede cu atât mai repede termin.
Merg în mica debara,îmi iau prietenele și merg în acel dormitor sau acea cameră matrimonial/ă .
-Cât de mare este!
Atât de mare,atât de frumos. Cu inimioara la lămpi,culori vii,patul de două persoane,vederea este de nedescris însă dezordinea le întrece pe toate.
-Nu e..greu.

***
Nu mai rezist. Este ora 01:14. Am făcut camera asta să arate incredibil pentru a nu fi luată la rost de blondă. Acum,geamurile. Ies din cameră și merg la următoarea cameră liberă să șterg geamurile. Mă poziționez pe acea porțiune de perete pentru a mă putea sprijinii să ajung,dar când aproape am terminat,văd mașina lui Kol parcându-se. Mă dau repede jos de unde eram și îl urmăresc cu privirea până ce intră în hotel. Primul instinct este să merg pentru a verifica dacă e bine însă apoi vine întrebarea ,,De ce?". Mă opresc și merg la următoarea cameră. Dar,dacă camera ar fi la etajul 55?nu ar fi nimic ciudat în asta. Urc cu liftul și când se deschid ușile văd ușa de la apartamentul lui închisă,dar se aud țipete și lucruri aruncate pe jos. Intru fără să bat și văd un Kol roșu la față cu o venă la gât care aproape cred că îi va pocni dacă nu se calmează.
-Ce vrei?
Calm,e bine.
-E-eu Am vr-vrut-
-Te-am întrebat ce vrei!
Acum țipă și aruncă cu o ramă foto pe podea.
-Ce ai pățit?
-De ce te bagi? Ce cauți aici? Pleacă!
-Nu! Nu plec până nu te calmezi.
Se forțează să rămână calm iar apoi cu o voce la o tonalitate rezonabilă îmi răspunde.
-Gata. Acum poți să pleci?
-Nu te-ai clamat.
-Ce vrei să spui? La finalul zilei eu sunt șeful tău iar tu o simplă angajată,nu poți să îmi spui să mă calmez fiindcă nu ai acest drept! Acum ieși!
-Am spus că nu.
Niciodată nu am fost mai calmă și mai speriată în același timp.
-Ville.
Își aruncă geaca pe canapea și se ia cu mâinile de cap. Ce l-a făcut să sufere atât?
Mă apropii de el cu pași mici și îl iau în brațe.
-Ești bine?
-Nu. Nu sunt.

Cam atât,vă mulțumesc pentru voturi si păreri,chiar mă bucur că e pe placul vostru cartea! Apropo,am o întrebare,mie mi-a luat mai mult de o oră doar ca să scriu capitolul,îmi tastează în reluare si dacă vreau să șterg ceva îmi ia 2 sau 3 secunde un cuvânt,singura opțiune e să salvez,să ies din aplicație apoi să intru iar dar după un timp face la fel. Vouă? Vi s-a întâmplat?
Să îmi spuneți cum vi se pare cartea până acum,ce credeți că se întâmplă sau orice altceva .