Kol

•Capitolul 23•

                            Ce caută aici?!

-Nu.Nu. De ce m-aș supăra? Doar că...am rămas fără cuvinte.
-Sper că e un lucru bun.
-Foarte bun. Acum trebuie să plec,mă grăbesc.
-Bine,vorbim după.
Blochez telefonul fără a mai vedea alt mesaj. Sunt atât de emoționată încât zâmbesc ca o fraieră iar inima îmi bate de două ori mai repede. Începe să îmi placă senzația asta. Acum îmi las gândurile într-un colț minuscul dar important al minții mele și merg în bucătărie pentru a ajuta la servit. Astăzi restaurantul e mai aglomerat ca de obicei fiindcă avem un eveniment și vrem ca totul să fie bine. Mă bucur că probleme noastre încep să dispară,nu aș mai fi rezistat mult timp.
-Mereu când te văd,stai.
-Dar eu..-
-Vă nu aud cuvântul ăsta,treci la treabă. Acum.
Se întoarce delicat pe acele tocuri noi nouțe și își dă părul blond pe spate.
Mă grăbesc si ajung in bucatarie.

***

Ce am obosit. Am vrut să ajut cat mai mult,însă de data asta nu am mai rezistat,îmi e foarte somn. Mă arunc pe micuța mea canapea,oprind televizorul. Însă,îmi sună telefonul și văd la nume,,Kol". De ce ma sună așa târziu?
-S-a întâmplat ceva?
-Bună și ție.
-A,da,bună.
-Nu s-a întâmplat nimic,voiam să vorbim. Îți este somn? Vrei să te culci?
-Nu,nu. Sunt în formă maximă.
-Ce ai mai făcut azi?

***

Ora 03:48
-Iubire,cred ca ar trebuii să te bagi la somn. Vorbim de câteva ore deja.
-Kol,nu îmi foarte somn că.
Acum râde de mine,de ce?
-De ce râzi?
-Vorbim dimineață,noapte bună iubire.
-Noapte bună,Kol.
Închid apelul și în secunda doi adorm lăsându-mă purtată de lumea viselor.

***

-,,Whatever it takes, 'cause I love the adrenaline in my veins. I do whatever it takes, 'cause I love how it feels when I break the chains. Whatever it ta-"
-Ce crezi că faci? Tu nu ai treabă?
-Îmi cer scuze. Nu mi-am dat seama.
-Ar trebuii să te dau afară.
Blondo,păcat că nu poți să mă dai afară.
-Nu o să se mai întâmple.
Își dă părul pe spate cu o mișcare a măinii și pleacă.
Nu făceam nimic greșit,doar cântam.
Mă așez pe micul fotoliu din piele și îmi pun fața în palme. Cum o să rezist cu ea aici? Pe lângă faptul că nu îmi dă pace,se dă și la iubi-,adică la Kol.
-S-a întâmplat ceva?
Că tot vorbeam.
-Nu,e totul bine.
-Iubire,ești sigură?
-Nu îmi zice așa,ne poate auzii cineva.
Se uită în jurul nostru însă nu vede pe nimeni așa ca îmi oferă un sărut.
-Kol!!
-Eli.
Nu mi-a mai zis așa până acum,dar nu îmi displace. Chiar mă amuză.
-Dacă ne vede cineva?
-Dacă ne vede cineva,în sfârșit o să facem publică relația noastră.
Nu zic nimic,are dreptate. Din cauza mea e nevoie să ne ascundem.
-Azi vin să vă iau la 20:00.
-Ai vorbit serios când ai zis că mergem în oraș?
-Normal. Ai grijă ca mai sunt câteva ore. Să ai timp să te pregătești.
-Nu am nevoie de mult timp. Sunt mai rapidă.
-Da,sigur.
Începem să râdem apoi mă ia de mâini.
-Vreau să le zicem tuturor despre noi. Vreau să te am doar pentru mine.
- Nu mai durează mult.
Îl sărut preț de câteva clipe magice apoi îl iau într-o îmbrățișare strânsă.
-Ne vedem diseară?
-Ne vedem.
Pleacă spre ieșire iar eu merg să o anunț pe mama ora,însă cum ma apropii de ușa ei,aud că plânge.
-Mamă,ce s-a întâmplat?
-Nimic,scumpo. Nu e nimic.
-Mamă.
-Știi ce zi e azi,și.. Nu am cum să nu fiu așa. De ce ne-a lăsat? Ce am făcut greșit?
-Nimic mama,nu ai greșit cu nimic. Dacă el nu a știut să aprecieze ce persoana minunată are lângă el,atunci el e pierzătorul.
-Probabil și-a refăcut viața.
-Nu te interesează asta! Tu ești minunată. Acum,hai să ne pregătim fiindcă la 20:00 trebuie să fim gata.
-Chiar mergem?
-Normal mamă. Iar tu o să te simti incredibil.
-Ce o să porți?
-Mi-am cumpărat o salopetă neagră zilele trecute. Tu?
-Rochia pe care am luat-o cu tine,îți place?
-Normal mamă,o să își întoarcă toti privirea.
Râde apoi își ia un prosop și întră la duș. Fac si eu acelasi lucru când ajung în camera mea. Știu că am spus că nu îmi trebuie mult timp,dar am mințit.

*

Și părul? Cum îl fac? Îl usuc și îl prind într-un coc dezordonat pentru a fii mai pe stilul meu. Îmi iau sandalele în picioare și merg la mama.
-Ești gata?
-Da scum-,wow,arăți foarte bine.
-Mersii mama. Dar tu mă întreci.
O iau de mână și mergem până la ieșirea din hotel unde îl văd pe el. Îmbrăcat într-un costum vișiniu,cravată,o cămașă albă pe care nu o mai vreau pe el,iar părul ridicat în sus,dar nu foarte mult. Ne sărută mâna la fiecare apoi ne deschide ușa mașinii.
-Arătați foarte bine.
-Mulțumim Kol,și tu esti un tânăr remarcabil.
Mă bucur că mama îl place.
-Vă mulțumesc.
Nu facem mult timp până la restaurant însă eu și Kol nu am vorbit tot drumul,l-am lăsat să vorbească cu mama.
Când ajungem,ne deschide ușa de la mașină,apoi intrăm în cel mai luxos restaurant in care am fost. Cum își poate permite cineva să mănânce aici? Eu nici nu îmi permit să mă așez.
-Kol,dragule,eu și Eliza nu aparținem acestor locuri.
-Vă rog,cum să spuneți asta? Haideți să ne bucurăm de seara asta. Eliza,îți place?
-Este foarte frumos,dar sunt de aceași parere cu mama.
-Bună seara,ce doriți să comandanți?
-Eu vreau meniul West.
-Eu o porție de paste Quatro Formaggi.
-Iar eu o să iau la fel ca mama.
-De băut?
-Un cocktail de afine cu ananas,unul de mere și unul de căpșuni.
-Fără alcool?
-Fără. Mulțumim.
Chelnerul pleacă iar emoțiile încep să îmi crească când văd cine intră pe ușa restaurantului.
-Ce caută aici?!

I'm back. Sunt incredibil de fericită că această carte începe să devină din ce în ce mai apreciată!!! Îmi cer scuze pentru inactivitate și mulțumesc pentru înțelegere!!!
Și noi? A,păi noi ne auzim data viitoare. Care,o să fie curând.