Kol

•Capitolul 18•

                            Ești geloasă?

-Apropo,arăți bine.
-Mulțumesc.
Probabil acum sunt mai roșie ca racul,de la un mic compliment venit din partea lui.
-Mă îmbrac și mergem.
-Până atunci eu îmi repet rolul.
-Rol?Nu ai nevoie de un rol. Te vei comporta normal și atât.
-Eu am un rol și vreau să îl repet.
-Bine,bine.
Își ia hainele și merge în baie. Ce ar trebuii să spun? Să fiu dură și rece cum e el? Sau să fiu eu însămi?
-Ville,ai terminat?
Iese din baie cu o pereche de blugi negrii,un tricou alb și o geacă stil militar,iar părul îl are ridicat în sus. Arată...uimitor. Stai. El Se duce așa la o fată cu care a fost?
-Ville? Mai ești aici?
-Ăăă. Da. Sunt aici,putem să mergem.
-După tine.
Îmi iau telefonul și mă îndrept spre lift,el fiind în stânga mea. Apasă pe butonul,,P" de la parter. O,haide. Nu mai intră nimeni? Nu vreau să stau singură cu el în lift,fiindcă vreau să mă uit la el,să îl strâng în brațe și să știu că acum nu mergem la fosta lui iubită.
-E fosta ta iubită?
De ce am zis asta?
-Poftim?
-E fosta ta iubită?
De data asta am țipat,poate nu a auzit prima dată.
-Nu trebuie să țipi. Stau bine cu auzul. Și nu,nu e fosta mea iubită. A fost doar o noapte.
Normal,tu stai cu fiecare câte o noapte. Și eu care aveam o speranță.
-De ce mă întrebi?
-Eram curioasă.
-Curiozitatea omoară oamenii,Ville.
-Știu.
Nu mai scot niciun cuvânt. Să vorbească el dacă vrea.
-Ști ce ai de făcut,nu?
-Da,nu sunt chiar atât de proastă.
-Nu am zis asta.
Ușile liftului se deschid.
-Să mergem.
Intru pe bancheta din spate iar el la șofer.
-De ce nu te-ai pus în față?
-Stau bine aici,mersi.
Pornește motorul și conduce cu o viteză extrem de mare. Cred că are 200 km/h .
-Ai înebunit? Vrei să ne omori? Poți conduce mai încet?
-Acum chiar conduc încet,Ville. Mai încet de atât nu pot.
-Mă dau jos din mașină.
-Nu ai decât.
Crezi ca nu am curaj,nu? Bine. Bine.
Când mai avem puțin până la un semafor,reduce viteza fiindcă e roșu,ocazia perfectă. Deschid ușa mașinii și el pune brusc frână ceea ce mă face să dau cu capul de scaun.
-Ville,ce crezi că faci? Închide ușa!
-Ți-am spus!
Trage pe dreapta și vine la mine.
-Te-ai lovit? Ești bine?
-Mă doare puțin capul,nimic mai mult.
-Sigur?
-Sigur.
-Bine,voi conduce mai încet dar stai în față lângă mine să văd dacă mai faci ceva.
-Bine.
Mă ajută să ies și mă pun pe scaunul din față.
-Mai avem puțin.
Pornește si de data asta nu urcă mai mult de 70 km/h.
-Dacă vrei,poți merge mai tare,nu mai fac nimic prostesc.
-Îmi e bine așa.
În scurt timp ajungem în fața unui bloc de cartier. Nu mă așteptam la asta.
-Haide.
Coborâm și urcăm scările un etaj,apoi ne oprim în fața unei uși negre.
-Intrăm,după ce iei firul de păr îmi faci semn și plecăm.
-Bine.
Și sună la sonerie. Ne deschide ușa o fată mai înaltă ca mine,blondă cu ochii albaștri,îmbrăcată într-o pereche de blugi care îi veneau perfect și un tricou transparent. Candice.
-Iubire? Nu mă așteptam să te văd. Ea cine e?
-Ea e verișoara mea,Eliza și a vrut să te cunoască.
-Intrați.
Zis și făcut. Intrăm în apartament apoi mergem în sufragerie.
-Eu sunt Candice,viitoarea soție a lui Kol și mama copilului.
Încă nu ai născut și nici nu se știe dacă ești însărcinată sau nu.
-Îmi pare bine. Ăm,baia? Unde este?
-A doua pe stânga.
-Revin imediat.
Nu are multe camere și nimeresc din prima camera ei. Foarte mult roz și dezordine,cum o sa găsesc peria de păr?
Încep să caut pe sub hainele aruncate pe jos,pe scaun,pe birou,în pat dar nu o găsesc nicăieri! Inima aproape îmi sare din piept de frică să nu mă prindă. Caut și într-o cutie unde se pare că are mai mult aur decât am văzut în viața mea. De ce nu își cumpără o casă?
-Ce cauți aici?
Închid repede cutia cu bijuterii și mă întorc cu fața spre Candice.
-Căutam baia.
-Ți-am zis a doua pe stânga. Asta e camera mea,ieși.
-Îmi pare rău.
Mă conduce până la baie și pleacă. Intru și stau puțin să mă gândesc unde ar putea fi peria aia nenorocită.
Îmi ridic privirea din pământ uitându-mă în oglindă și atunci o văd pe mașina de spălat. Iau cât am nevoie și pun în șervețel. Ies și merg în sufragerie unde Candice îl mângâia și săruta pe Kol.
-Te simți bine?
-Nu,Kol. Putem să mergem?
-Mergem. Candice,ne mai vedem.
-Pa iubire.
Chiar trebuia să o lase să îl sărute? Serios?
Coborâm din bloc și merg repede până la mașină.
-L-ai luat?
-Da,putem să mergem?
-Ce s-a întâmplat?
-Putem să mergem?
De data asta repet mai tare.
-Nu până nu îmi spui ce ai.
-Știi ceva? Credeam că te ajut fiindcă nu vrei să fii cu persoana asta,dar dupa săruturi și atingeri nu mai pare așa. Puteai măcar să nu îmi pierzi timpul.
-Ești geloasă?

***