Kol

•Capitolul 13•

                     Atunci care e?

I-am acceptat propunerea iar acum suntem în apartamentul lui.
-Am uitat să îmi iau de schimb,mă întorc imediat.
Dau să plec dar mă oprește.
-Nu e nevoie.
Îmi aruncă un tricou gri care îmi vine ca rochie.
-Mulțumesc.
Intru prima în baie minunându-mă de ce e acolo. Este atât de mare! Nu am văzut în viața mea o baie așa mare! Pe lângă cabină,chiuvetă,dulapuri,wc,ai loc să ții un concurs de dans aici. Închui ușa și intru în cabină. Nu are gel de duș pentru femei,ceea ce e și normal,așa că îl voi folosii pe al lui. Are mai multe, dar unul îmi atrage atenția,cel cu care se dă el mai des. Așa că,pe acesta îl aleg.
Ies din cabină cu un prosop în jurul corpului,apoi mă îmbrac cu tricoul dat de el.  Are parfumul lui. Mă uit o dată în oglindă apoi ies din baie,el stând pe telefon în pat. Mă vede și se ridică în picioare.
-Îți stă bine.
-Mulțumesc.
-Acum haide să îți curățăm rana.
Mă așez pe pat iar el ia trusa de prim ajutor și o pune lângă mine,apoi își dă cămașa jos.
Ăm...Ce face?
-Ce faci?
-Ce fac? spune râzând.
-De ce ți-ai dat c..cămaș..șa jos?
-Ca să nu te murdăresc când te bandajez.
-Poți să mergi să îți faci baie. Eu mai pot aștepta.
-Însă rana nu.
Le-am numărat deja. Are șase pătrățele în total. Probabil merge des la sală. De ce e așa cald aici?
Își caută în dulap un tricou pe care îl ia pe el. Nu mă ajută foarte mult deoarece este alb și i se poate vedea cu ușurință abdomenul. Termina Eliza.
Se așează lângă mine și îmi dezinfectează rana,mă ustură puțin dar nu zic nimic.
-Mai ții minte când rolurile erau inversate?
Cine ar putea uita?
-Da,îmi amintesc. Doar că atunci a fost de vină o vază.
De ce am spus asta? Altceva mai bun nu găseam? Argh.
-Iar acum am fost de vină eu.
-Nu din vina ta m-am tăiat.
Îmi pun mâna dreaptă peste a lui dar nu pentru mult timp și mi-o retrag.
-Ai putea să zici altceva? Doar sunt șeful tău.
Ne uităm unul în ochii celuilalt minute bune.
-Serios. Trebuia să fiu mai atentă,doar că voiam să te ajut.
-Nu aveam nevoie de ajutor ca după să te rănești.
-Dar nu trebuie să îți faci griji.
Nu mai zici nimic? Serios?
Îmi termină de bandajat mâna apoi își ia de schimb și intră în baie dar nu înainte de a îmi zice ceva.
-Nu pleci nicăieri până mă întorc.
Puteai să te întorci la mine când ai zis-o,nu să te uiți peste umăr dar măcar nu mai țipi. Mă mulțumesc și cu asta.
Mă ridic de pe pat și încep să ,,explorez" pentru a doua oară acest apartament. Nu s-au schimbat multe,vaza spartă atunci este acum una la fel de frumoasă cu flori frumos parfumate. Ușa apartamentului deschisă fiind, am văzut celelalte uși misterioase. Am ieșit și m-am îndreptat spre una din cele două. Nu este încuiată,când intru gura mea formează un ,,O" uriaș. Sunt atât de multe cărți! Este o bibliotecă uriașă! Un birou maro în mijloc iar lângă rafturi întregi cu cărți. Nu sunt toate noi,sunt și cărți vechi. Din câte îmi pot da seama,este fan acțiune si science fiction. Total opus mie,care sunt fană dramă. Nici asta nu avem în comun,însă ne plac amândurora cărțile. Pe birou are niște dosare vechi,intrigant. Mă aplec spre ele și mă chinui să înțeleg ceva.
-Ville!Ce cauți aici?! Nu ți-am spus să nu pleci nicăieri?
Vine spre mine și mă ia de mână.
-Mergem.
Ne întoarcem în apartament unde închide ușa.
-Poți să faci ce îți pun măcar o dată?
O dată? Am făcut curat ieri.
-Știi că mai am un nume,nu?
-Și care e problema?
-Poți să mă strigi ,,Eliza'' cum mă strigă oricine. Nu ,,Ville''
-Dar eu nu sunt ,,oricine".
Dar cine ești?
-Sunt șeful tău.
Nu puteai să nu o spui?
-Nu trebuie să îmi reamintești mereu.
Vine spre mine și se rezemă de peretele din spatele meu. Înca nu și-a uscat părul,iar stropii mici de apă îi udă tricoul alb,iar de data asta poarta pantaloni de trening. Se uita la buzele mele apoi trece la ochi.Un om poate fi mai arătos de atât?
-Îți stă bine cu tricoul meu pe tine.
Ok,discuția capătă alte proporții ,sau este doar în imaginația mea,fiindcă nu am mai avut un ..iubit până acum. Iubit? Eliza,termină! E șeful tău și un încrezut!
-Și cu mirosul meu pe tine.
Deja sunt în imaginația mea?
-Ăm...cred ca v-voi pleca ac-cum.
Nu te mai bâlbâi.
Mă îndrept spre ușă dar mă oprește.
-Îmbrăcată așa nu pleci nicăieri. Dacă mai e cineva ca Eliot în hotel? Cum vei scăpa atunci?
Eliot..Eliot. Domnul din seara evenimentului. Dar dacă tu ești ca Eliot?
-Și atunci când voi pleca?
Se așează pe canapea și pornește televizorul.
-Așteaptă până la momentul mesei,de obicei după ce mănâncă personalul se culcă. Până atunci poți sta aici.
-Nu te deranjează?
-Surprinzător,nu. Asta dacă stai potolită.
De parcă sunt un copil.
Mă așez pe marginea patului iar el observă asta.
-După cum vezi,stau pe canapea. Poți sta mai bine. Nu trebuie să stai pe margine.
-Nu este patul meu să mă întind sau să îmi urc picioarele. Mă simt bine așa.
Se ridică de pe canapea și mă urcă cu totul în pat.
-Nu mai coborî.
Apoi se îndreptă spre canapea. De ce face toate astea? Sau..Se simte vinovat?
-Te simți vinovat?
-Ne uităm la un film?
-De accea ești așa drăguț cu mine?
-Un om trebuie să fie drăguț doar dacă se simte vinovat?
-De ce dintr-o dată?
-Știai că nu te privește să te bagi în treaba altuia?
-De ce nu, dacă fac parte din ,,treabă"?
-Ți-a mai spus cineva că ești băgăcioasă?
-Ție ți-a mai zis cineva că ești bipolar?
-De ce aș fi bipolar?
-Realizezi că astăzi ai țipat și ai tunat la mine iar acum îmi vorbești calm?
-Tu realizezi că vorbim doar prin întrebări de cinci minute?
Are dreptate.
-Bine.
-Da. Mă simt și vinovat,dar ăsta nu e singurul motiv pentru care sunt drăguț cu tine.
-Atunci care e?

  

Sper că vă place capitolul, și aș vreaa să știu părerea voastră.