Kol

•Capitolul 30•

                            Ar trebuii,așa e.

(Înainte să începem,să citiți va rog ce scrie la finalul capitolului,lectura placuta!!)

-Cum poti fii atât de încăpățânată?
-Simplu. Crede-mă că nu depun mult efort,dacă vrei îți explic.
-Hai serios.
-Ce? Crezi că glumeam?
-Ce ai zilele astea?
-De câte ori vrei să mă repet? Nu am nimic.
-Începi să mă calci pe nervi.
Tu ai făcut-o de mult timp domnule online.
-Am plecat.
-Stai aici.
-Nu îmi spui tu mie ce să fac,ai înțeles?
-Sunt iubitul tău.
-Tot nu îmi spui ce să fac.
Mă întorc și deschid ușa.
-Sunt șeful tău!
Ce a zis? Bine Kol. Joci dur,dar crede-mă,eu joc si mai dur.
-A,da? Bine. Nu mai ești șeful meu. Poți să îi spui Monicăi să îmi dea să semnez că demisionez de bună voie.
Îi arunc ecusonul cu numele meu pe el pe birou.
-Iubito,ști că nu am vrut să sune asa.
-A sunat cum ai gândit! Nu a sunat altfel deloc. Altceva mai ai de zis? Am lucruri mai bune de făcut.
-Îmi pare rau.
Ce?
-Știi macar pentru ce îți ceri scuze?
-Îmi pare rău că am zis aia și te-am supărat.
Mai rău m-a enervat statul tău pe telefon fără oprire.
-Du-te și plânge-te la iubita ta. Cealaltă. A da,și ,,noi" nu mai există. Că eu nu vreau să îmi aud vorbe în presă că ai înșelat nu stiu ce model de top cu o angajată.
-Ce iubită? Ce model? Despre ce vorbesti?
-Stii foarte bine despre ce vorbesc.
-Nu,chiar nu știu. Explică.
-De ce ești online mereu? Dar asa,când îți trimit eu mesaj,zici ca ai treabă. Cu cine tot vorbești?
-Cum să crezi că am pe cineva?
-Simplu.
-Eliza.
-Kol.
-Eliza.
-Kol.
-Iubire.
-Ce tot vrei?
-Nu am pe nimeni altcineva.
-Mă crezi proastă sau bătută-n cap?
-Iubire.
Vine și încearcă să mă ia de talie însă mă dau înapoi.
-Nu am pe nimeni,promit.
-În ziua de azi promisiunile nu mai au valoare.
-Dar eu sunt un om de cuvânt.
-Și eu sunt prințesă dar tot nu am bani.
Ăsta încearcă să mă aburească?
Se apropie de mine si mă privește în ochi.
-Iubire.
-C-ce?
-Iubire. Nu am pe nimeni.
Încerc să îmi mut privirea dar îmi ia față în palmele lui. Ce ochi frumoși are..aș putea să îi privesc mereu. Mereu.
-Vreau să plec.
-Nu până nu mă crezi.
-Vreau să plec am spus.
-Iubito.
Ăsta se joacă cu mintea mea. Si ce nu îmi convine,e că îmi place să îmi zică așa și să mă privească așa.
Găsesc o portiță și ies din birou,de data asta o iau pe scări sa fiu sigura ca nu vine după mine.
Îmi vine să plâng. Dar nu mă întrebați de ce,fiindcă nu știu. Chiar nu știu. Decid să merg la o plimbare pentru a îmi face ordine în gânduri și nu doar în camerele acestui hotel.
Dacă are dreptate? Sau dacă mă minte? Cum să îmi dau seama? N-am idee. Este atât de comvingător,dar si atât de rău și nesimțit cu ceilalti oameni.
-Dar cu tine nu e așa,Eliza.
-Iar te bagi? Știu că ești vocea din capul meu,dar lasa-mă în pace.
-El nu e nesimțit cu tine. Si daca el e rău în general,dar cu tine e bun,atunci tu îl poți schimba.
-Eu? Să fim serioase.
-Da,tu. Adică noi.
-Da,corect. Dar dacă se preface când e cu mine doar ca să cred că e un super băiat?
-Asta...se poate,da.
-Wow,mulțumesc.
-Oricând. Dar să zicem că se preface,dar o face pentru că vrea să te impresioneze.
-Nu îmi place să fiu mințită și luată de fraieră.
-Dacă vrea să te impresioneze,atunci însemni ceva pentru el. Nu ar depune atâta efort pentru un lucru banal.
-Nu știu ce să zic.
-Niciun băiat nu o să fie 100% pe placul tău. Niciodată.
-Știu.
-Dar el e un băiat deosebit. Îți trimite mesaj dimineata când te trezești și seara când te culci. Poate el e rupt de oboseală și intră sa îți zică noapte bună,apoi nici nu mai poate să aștepte răspunsul tău că deja adoarme cu telefonul în mână.
-Crezi?
-Niciun băiat nu a mai făcut asta pentru tine. Adică noi.
-Știu. Dar nu stiu ce să fac. Îmi e frică că mă minte.
-Mai vorbeste cu el,și o să aflii daca spune adevărul sau nu.
-Ar trebuii,așa e.

Am văzut că sunteți câțiva treji,asa că am mai scris repede un capitol. Sper sa va placa!!!

APROPO!!! Cine vrea,m-am gândit că ar fii o idee bună și am facut un profil de instagram pentru a mai vorbii acolo de carte si de ce nu,sa va ofer sfaturi.

                  Insta: Dodi_.98