Kol

•Capitolul 24•

                              Sunt sigură.

Ce ne facem? Ce ne facem? Inima îmi bate de trei ori mai repede și mă panichez.
-Scumpo,ce s-a întâmplat?
-Ăm...Kol.
Atunci se uită către intrare și își vede părinții.
- Nu văd unde e problema.
Fac ochii cât cepele când aud ce spune.
-Nu? Nu. Bine.
Dacă ne văd,vin spre noi. Dacă vin spre noi,o să se întâlnească cu mama. Dacă se întâlneasc cu mama,o să vorbească. Și dacă vorbesc,o să vadă că sunt angajata lui Kol.
-Hai să plecam.
-Scumpo,ce ai?
-Nimic mama,dar..îmi este rău.
-Kol,fiule!
-Târziu,Ville.
A trecut ceva timp de când nu mi-a spus așa,însă îmi place.
-Ce faceti?
Ne ridicăm atunci când sosesc la masă Elvira și Edward.
-Am scos-o pe mama ta la o cină romantică pentru a fii încă bărbatul ideal.
Elvira râde iar Edward îî face ochi dulci. Nu știu de ce,dar nu mi se pare sinceră relația asta.
-Bună seara!
Trebuia să îmi fac simțită prezența mea și a mamei.
-O,bună Eliza. Ce mai faci?
-Bine,dumneavoastra?
-Bine,mulțumim. Doamna cine este?
-Mama mea,Anne. 
-Îmi pare bine!
Mama dă mâna cu ei,apoi aceștia vor să se așeze la masă însă Kol îi oprește. Din fericire și-a dat seama.
-Și cina romantică?
-Nu se cuvine ca să plecăm acum când am venit,noi ieșim data viitoare.
-Dar vă rog! Ma simt prost dacă abandonați timpul vostru ca și cuplu.
Ce? Încerc să îi fac să plece.
-Sunteți siguri?
-Da!
Bine,poate tonul ăsta a fost prea dur.
-Bine,plecăm atunci. O seară plăcută în continuare!
Se îndepărtează câțiva metrii apoi Elvira se întoarce spre noi.
-Glumeam,dragilor! Doar nu credeați că o să plecăm!
O,nu.
Se așează la masă și comandă de mâncare.
-Mamă,oricum nici nu nu am mai fi stat multi fiindcă Eliza nu se simte prea bine.
-Exact! Adică..am o stare de oboseală.
-Scumpo,poate ai lucrat prea mult azi și nu ai apucat să mănânci.
-Ai lucrat? Aaa,desenele.
Nu o să fie bine. Deloc.
-Și,Anne,cum ți se pare Kol?
-Un băiat educat și cu bun simț. Îmi place de el.
-Și nouă ne place de Eliza.
-A,mulțumesc dar nu cred că ați avut timp să o cunoașteți mai bine.
-Ba da,când au venit la c-
-A venit mâncarea!
-Eliza,ai văzut ce vreme frumoasă?
-Sunt de aceași părere,mama? Nu crezi la fel?
-O,ba da. O vreme numai bună de ieșit la plimbări.
-Exact.
-Anne,îți place mâncarea?
-Îmi place Kol,dar e mai bună la tine la restaurant.
-A,ați fost deja la restaurant. Mi-aș fi dorit să vin cu voi.
-Păi sunt acolo în fiecare zi.
-Așa des vă duceți?
-Nu ne ducem în vizită,lucrăm acolo.
-Lucrați? Tu și cu cine?
-Eliza. Cine altcineva?
-Iubita ta lucrează la tine la restaurant?!
Se ridică Elvira.
-Iubită?!
Se ridică și mama.
-Putem explica.
Ne ridicăm și noi. Războiul începe.
-Chiar așa nevoie disperată de angajați ai? Mai ales când Eliza vrea să aibă propria ei galerie de artă,tu o obosești.
-Nevoie de angajați? Noi acolo lucrăm pentru a câștiga bani! Și ce galerie de artă? Nu avem bani de așa ceva.
-Nu aveți bani? Dar Kol a zis că Eliza a venit ca și client.
-Și e adevărat,însă nu am avut bani suficienți să plătim. Iar voi? Împreună?
-Mama,pot explica.
-Să explici? Ce să explici? Acasă. Acum.
Mă târăște afară din restaurant iar Elvira și Edward nu îl lasă pe Kol să vină după mine. Îl țin și țipă la el,toți din restaurant oprindu-se din ceea ce făceau.
-Mamă,te poți oprii?!
Mă opresc și aștept să facă la fel.
-Am spus să mergi!
-Adcultă-mă! Kol avea nevoie de cineva care să pretindă că e iubita lui,și am făcut o înțelegere cu el ca să accept. Care e problema?
-Problema e că oamenii aia au crezut că suntem înzestrați. Ceea ce nu e adevărat. În plus,nu te-aș lăsa să fii împreună cu el.
-De ce nu?
-Pentru că e șeful tău. Și punct. Acasă,acum.
-Nu.
-Poftim?
-Am spus nu. Kol e un băiat uimitor,niciun alt băiat nu s-a mai comportat cu mine așa. De fiecare dată când aud telefonul sper să fie un mesaj de la el.
Îmi șterg lacrimile și continui.
-Poate că e șeful meu și puțin mai mare,dar cu el râd mereu,nu mă gândesc la nimeni și nimic altceva. Aș sta cu el de vorbă ore dacă nu ar trebuii să ne ascundem ca angajații să nu ne vadă. Nu mă satur să vorbesc cu el,să ne tachinăm,să glumim. Știu că nu am avut un iubit până acum! Știu. Și poate o să spui că toți băieții fac la fel,se comportă la fel de frumos,însă eu nu cred! Eu cred că e ceva special la Kol,și ador sentimentul le care mi-l oferă când vorbesc cu și despre el. Cu el sunt fericită mereu! Așa că nu vreau să renunț la el. Poate că sunt o jucărie pentru el,dar nu o aș regret nimic. Pentru că acum,asta îmi doresc.
-Eliza.
-Mamă,daca tot vrei să mă contrazici,sunt prea obosită pentru asta.
Dau să plec însă mă strigă.
-Vrei să fii cu el?
-Chiar vreau.
-Vrei ca el să fie primul tău iubit? Ești sigură?
-Sunt sigură.

Ce mai faceți? Eu? Foarte bine acum că văd că suntem tot mai mulți!! Mă bucur așa de mult când primesc comentarii și voturi. Voi îmi aduceți zâmbetul pe buze. Știu un mic citat pe care l-am introdus în capitol,fiindcă îmi place foarte mult:
,,Să nu regreți niciodată nimic,pentru că,cândva,a fost exact ce ți-ai dorit".
Vă rog să nu îl uitați,și să țineți cont de el.