Ba crede-mă că am terminat-o
Merg spre holul principal pentru a face curățenie. Nu l-am sunat și normal că el nici atât. De ce ar face asta? Are deja cu cine sa vorbească.
Dau drumul lucrurilor pe jos,îmi bag căștile în urechi și mă apuc de treabă. Am niște nervi de nu vă puteți imagina.
În timp ce ștergeam praful de pe vazele cu flori,simt o atingere pe șoldul meu,mă întorc și îi dau o palmă persoanei respective,apoi observând că de fapt era el.
-Au! Asta a durut.
-Îmi pare rău.
-Măcar acum nu trebuie să îmi fac griji că cineva încearcă să îți facă curte.
Și îmi zâmbește. Dar eu nu îi zâmbesc.
-Ce faci? Nu mergem să mâncăm ceva?
-Am treabă.
-Știi că eu sunt patronul,nu? Eu decid dacă putem pleca sau nu.
-Am spus că am treabă. Nu trebuie să dai treaba mea la altcineva. Fiecare are ceva de făcut.
-Ești supărată?
-Nu,am vreun motiv să fiu supărată?
-Nu.
-Atunci nu sunt.
-Ce bine,credeam că te-am supărat cu ceva.
Nuu,doar că îți găsiși o jucărie pentru o noapte,două.
-Deci iubire,nu mergem să mâncăm? Mor de foame. Mai petrecem timp împreună,mi-a fost dor de tine.Poate chiar a avut treabă și nu a vorbit cu nicio fată. Poate totul e doar în capul meu.
-Păi...cred că-
Dintr-o dată primește trei mesaje consecutive.
-Am treabă. Nu pot să vin.
Îmi bag căștile înapoi în urechi și îl ignor. Stă și se uită la mine așa că decid să plec. Deci serios că el are pe altcineva? Câți nervi am!
Văd că încă nu a plecat și se uita după mine dar fac stânga și ies din raza lui vizuală. Eu serios ca nu mai știu ce să fac sau să zic. Nu am idee. Iar cu mama dacă vorbesc,o să îmi spună: ,,Ți-am zis eu". Și asta așa e. Cum am putut să mă las așa ușor păcălită? Se pare că e adevarat ce se spune. Nu judeca o carte după copertă. Și asta poate să aibă doua sensuri. Primul ar fii că o persoană ți se pare extrem de rea și egoistă și se dovedește a fii un super om,și al doilea e că o persoană ți se pare atât de bună și înțelegătoare dar se dovedește a fii atât de rea. Iar Kol? Credeam că se încadrează în prima categorie. Dar oamenii se înșeală,cum am făcut eu acum. Dar era normal,cine ar fii cu angajata lui? Nimeni. Sunt atâtea femei frumoase,modele care sunt făcute să fie împreună cu cei mai bogați oameni. Nu suntem în filme Eliza,ca băiatul să aleagă femeia săracă. Asta e viața reală iar tu,cum au fost singura cuc până acum,te-ar aburii oricine.
-Îh! M-am săturat. De ce a trebuit să vin în vacanța asta? Stăteam bine mersi acasă. De abia aștept să plec din hotelul ăsta.
-Ce ai spus?
Nu. Te rog,nu.
-Mă scuzați.
Blondo,știu ca nu ne înțelegem noi prea bine dar nu am dispoziția necesară să îmi faci alte probleme.
-Deci de abia aștepți să pleci,da? Cum să nu îi îndeplinesc dorința prințesei? Așteaptă doar.
Se întoarce și pleacă. Să nu îmi facă probleme mie și mamei. Nu pot să stau prin secții de poliție acum.
Destinul nu ține cu mine azi. Chiar deloc.
Nu trece mult timp si o fată de la bucătărie vine spre mine.
-Eliza,ești chemată în biroul patronului.
Parcă sunt la școală.
Îmi las ,,catrafusele" și merg sus,mă întreb dacă am făcut ceva rău. Ah,pe cine păcalesc? Logic că blonda e sus deja.
Din nefericire,liftul mi se pare că urcă mai repede decât de obicei. Ajung în fața biroului și bat încet.
-Intră!
Nu trebuie să țipi.
-Am auzit că ați vrut să mă vedeți, domnule.
-Monica mi-a transmis ceva și sper să nu fie adevărat.
-Blon..adică doamna Monica probabil a înțeles greșit.
-Eu nu înțeleg nimic,ai înțeles?
Nu te contrazic,aici ai mare dreptate.
-Ăm,da. Monica,poți să te retragi.
-Vreau să văd cum o conciedezi.
-Monica,știi că nu îmi place să mă repet.
-La revedere.
Du-te,să nu te mai văd.
-Iubito,ce se întâmplă cu tine?
-Cu mine? Nimic. Sunt perfect normală și fericită.
-Ville.
-Ce vrei?
-Ce s-a întâmplat?
-Tu să îmi spui. S-a întâmplat ceva ce trebuie să știu?
-Nu,de ce?
-Nu știu,doar întreb.
-Nu s-a întâmplat nimic,sau cel puțin nu știu eu.
Cât de fals poate fi un om?
-Bine,eu plec fiindcă mai am treabă. Ne auzim.
-Ville,nu am terminat discuția.
-Ba crede-mă că am terminat-o.De ce nu primesc notificări când îmi scrieți comentarii? -.-. O să instalez din nou aplicația. Mulțumesc pentru că va place si imi lăsați un comentariu si un vot!! Si in acest capitol am vrut să evidențiez ceva. Sa nu judecati o carte după coperta sa,și sa nu aveti încredere prea usor în cineva. Căci dupa nu o sa va fie bine,credeti-ma,mi s-a întâmplat.
Sper sa va placa!!!
CITEȘTI
Kol
Ficción GeneralEl glumeț,ea serioasă. El important,ea o oarecare. Aparent,total opuși unul față de celălalt. Se întâlnesc în cel mai neașteptat moment,în cel mai ridicol moment. Cine ar fi crezut? Magneții opuși se atrag. Însă,există o singură problemă..Ei nu sunt...