Kol

•Capitolul 9•

                  Mă bucur să te cunosc!

Nu înțeleg de ce eu să îl însoțesc pe șeful meu la o cină de familie. Nu vi se pare ciudat? De ce eu? De ce nu blonda sau oricine altcineva? Iar decizia este doar a lui. Nu vreau să merg. Dacă îi zic că nu vreau să merg,apoi mă va da în șuturi afară,cu mama cu tot. Se pare ca acum trebuie să mă culc devreme. De ce? Păi,merg. Cu o condiție. Să îmi asigure că ,chiar dacă nu ne poate șterge pur și simplu datoria și să plecăm,măcar să am siguranța că nu mă va da afară și să cheme poliția până îmi termin treaba. Perfect.
Nu ies din lift și urc înapoi la etajul 55. E o condiție mică la ce îmi cere el. Cu el nu se poate sta într-o singură încăpere la cat de înfumurat e. Ușile liftului se deschid și bat la ușă biroului. De pe cealaltă parte aud un ,,Intră".
-Ce este Ville? Ai uitat ceva?
-Da. Adică nu. Adică vreau să vă spun ceva.
-Spune.
- Am o condiție.
Râde.
-Serios?
Râde mai tare.
-Da,serios. Dacă tot nu am un cuvânt de spus,măcar să am o condiție,să mă aleg și eu cu ceva din treaba asta.
-Și ce condiție ai?
-Vreau să am siguranța că nu ne veți da afară pe mine și pe mama până terminăm de achitat datoria. Sau puteți să ștergeți datoria și să ne lăsați să plecăm. Decizia vă aparține.
-Ville,nu ești în postura de a pune condiții. Știi,nu?
-Nu merg atunci.
-Poftim? Nu mergi?
Pufăie.
-Exact. Acceptați,merg. Nu acceptați,nu merg.
-Sunt șeful tău și faci ce spun! Ai înțeles?
Dă cu pumnul în birou.
-Iar eu am spus că nu!
-Ville!
-Ce?! Trebuie să câștig și eu ceva din asta.
Pufăie nervos și își lasă privirea în jos.
-Bine,Ville. Așa facem. Tu vii cu mine și te comporți cum te comporți de obicei,fără să pari de înaltă societate ca noi,iar eu îți promit că nu veți fi date afară.
-Vreau în scris.
-Cred că glumești.
-Deloc.
-Bine. Vei avea și în scris.
-Vorbiți serios?
-A,și să îmi vorbești la persoana a doua la masă.
-Sunteți ..adică ești sigur?
-La masă am spus.
Bine. Bine.
-Poți să pleci? Am niște treabă.
Ies pe ușă în secunda doi. Nu pot să cred că a acceptat. Nu,sigur și-a bătut joc de mine.
Pe drum spre ,,camera mea'' o văd pe Mirabella.
-Eli,ce faci?
-Ăm..Bine,cred. Tu? Nu te-am mai văzut de la eveniment.
-Mi-am făcut prieteni și am fost cu ei la joacă.
-Serios? Asta e bine. Voiam să te întreb ceva. Șeful a mai luat cu el angajate?
-Unde?
-Nu știu..de exemplu la restaurant sau..la o cină de familie.
-Ăă,nu. Până acum nu. De ce?
-Fiindcă m-a invitat pe mine,defapt,invitat de mult spus.
-Asta e ciudat. Până acum nu s-a mai întâmplat asta. Și mergi?
-Da,fiindcă voi avea și eu de câștigat.
-Ce?
-Îmi va asigura locul aici, și pe al mamei.
-Asta e bine. Așa nu te poate da doamna Monica afară dacă are chef.
-Exact.
-Merg să termin florile de curățat,mai vorbim,nu?
-Da,Eli.
Și pleacă țopăind. Arată foarte drăguț când face așa. Iar eu,merg rapid pentru a termina mai repede treaba.

***

Am terminat florile,o cameră și o baie. Nu a fost cea mai activă zi a mea,dar nu mă deranjează.
Bat ușor la ușa mamei pentru a nu o deranja în cazul în care doarme.
-Da?
-Hei mama. Ce faci?
-Scumpo,tu erai. Mă uitam la știri. Tu? Ai terminat astăzi?
-Da,e totul bine.
-Mă bucur.
-Ăm...Mama,mâine voi merge la un alt restaurant ca ospătar și voi venii a doua zi.
-De ce mergi?
-Au nevoie de ajutor.
-Eu nu pot venii? Cu cât mai mulți,cu atât mai bine.
-Au făcut o...selecție. Iar eu am ,,picat'' întâmplător. Și au un număr exact de oameni.
-Am înțeles.
-Bine atunci,merg să mă odihnesc. Probabil că mâine nu ne vom vedea,deoarece mai am niște treabă înainte să plec la restaurant.
-Ai grijă măine și să mă suni dacă ai probleme.
-Da mamă. Apropo,îmi pot face baie aici? Cabina mea de duș nu merge.
-Da scumpo. Ia-ți ce îți trebuie și vino.

*
Soarele nu a fost niciodată atât de puternic la o oră atât de devreme. Mă ridic din pat și văd două femei și un bărbat lângă niște haine.
-Ăm...Mă scuzați,dar cine sunteți? Și ce faceți aici?
-Noi te vom ajuta să te pregătești pentru cină.
-A,corect,cina. Și e nevoie de atât de multe lucruri? spun și arăt spre machiaje,rochii și pantofi.
-Asta e chiar foarte puțin,dar nu a mai fost loc în mașină.
Pf.
-Și începem de acum?
-După ce mănânci,ca să nu îți fie rău.
Ies din cameră și închid ușa în urma mea. Ei au rămas acolo,ce să facă,nu știu.
Merg spre bucătărie dar dau pe drum de blondă.
-Unde crezi că mergi?
-La bucătărie?
-Ai timp de mâncare? Unele camere sunt în renovare iar restul sunt ocupate toate iar tu ai timp de mâncare? E multă treabă azi.
-Atunci păcat că nu voi fii azi.
-De ce mă rog?
-Fiindcă...
-Fiindcă?
Nu pot să îi spun de cină. Nu știu dacă Kol ar vrea ca ea să știe.
-Ascult.
-Fiindcă e ocupată cu mine azi.
Salvarea mea.
-Kol,cu tine? Cred că glumești.
-Nu în sensul ăla,am capul pe umeri,dar o duc să îmi aranjeze un apartament.
-A,și pentru tine e apartamentul?
-Surpriză.
Blonda rânjește. Știe că e pentru ea. Pf...un apartament pentru ei e o jucărie.
-Mă scuzați.
Și plec. Nu voiam să stau și să o văd pe blondă cum îi aruncă priviri. E dezgustător.
Ajung în bucătărie,mănânc ceva iar apoi mă grăbesc să ajung în cameră,văzând cât este ceasul.
-Unde ai fost?
-Acum sunt aici. Putem începe?
Nu îmi răspunde și deja începe să se uite la rochii.

*
-Mai avem mult? E aproape 18:30.
-Și..gata.
Își ia micuța pensulă de pe fața mea și îmi da voie să mă ui în oglindă.
-Eu sunt asta?
Port o rochie roșie lungă cu broderie în față și spatele gol,în picioare am pantofi nud,părul îl am bucle pe spate iar machiajul este unul pe care îl vedeam doar la vedete.
-Nu ești cenușăreasa. Acum du-te. Șeful te așteaptă.
-Mulțumesc.
Ies din cameră dar imi dau seama că mi-am uitat geanta. Mă întorc dar nu intru deoarece aud deja vorbindu-se.
-Cât am schimbat-o!
-Știi că asta a vrut șeful pentru această cină. O fată frumoasă și proastă. La frumusețe a avut nevoie de ajutor.
Și râd. Râd de mine.
Intru,îmi iau geanta prefăcându-mă că nu am auzit nimic și ies. Kol,vei vedea că ai ales persoana greșită. Dacă voiai o proastă,trebuia să o iei pe blondă.
Ies din hotel și îl văd uitându-se la cer. Tușesc o dată ca să își dea seama ca am venit.
-Ai întârziat.
-Sunt destul de frumoasă?
-Să mergem.
Nu îmi răspunde la întrebare,nu îmi face un compliment. Nimic. Pf.
Drumul a fost tăcut în cea mai mare parte. Doar mă verifica din când în când cu întrebări .
-Am ajuns.
Ce bloc imens. Probabil e scump un apartament aici.
Intrăm în lift iar pe mine încep să mă cuprindă emoțiile. Nu știu de ce.
-Ești bine?
-Ăăă..da. Puțin emoționată.
-De ce?Nu e ca și cum noi chiar suntem împreună.
Are dreptate. Cine ar vrea să fie cu unul ca el?
Ușile liftului se deschid,iar Kol îmi ia mâna în a lui. Bate la ușă,iar o femeie cu părul negru lucios care seamănă cu el ne deschide .
-Intrați!
-Ce faci surioară?
-Bine. Vă așteptam.
-A scuze,traficul era aglomerat.
-Nu e nici o problemă. A meritat așteptarea, spune uitându-se la mine.
-Ea e iubita mea Eliza. Iubire,ea e sora mea Lili.
-Mă bucur să te cunosc!

Sper să vă placă!!