Kol

•Capitolul 17•

                          Apropo,arăți bine.

-Ce s-a întâmplat?
-O problemă venită de nicăieri.
-Și nu o poți rezolva?
-Nu.
-Despre ce e vorba? Poate te pot ajuta.
-Ville,nu ai cum să mă ajuți.
-De ce nu? Sunt prea incultă?
-Nu asta am vrut să zic și știi asta.
-Atunci?
-Nu ai cum să înțelegi problema ca să îmi poți găsii rezolvare la ea. Fiindcă nici măcar eu nu pot înțelege.
-Cum adică nici măcar tu? Suntem oameni,poate da,ești șeful meu dar ai o gândire diferită. Despre ce e vorba?
-Să spunem prin absurd că o fată deloc importantă pentru mine,susține că e gravidă cu copilul meu. Ce rezolvare ai?
Cea de zilele trecute de la telefon. Deci e adevărat. El e tață iar eu..încep să mă îndrăgostesc de el.
-Ville? Mai ești aici?
-Am.. da. Sunt aici. Și care e problema?
-Ori nu sunt tatăl copilului ori nu e gravidă. Știu că minte undeva.
-Îi vei cere un test de paternitate când se naște copilul.
-Vrea să devină soția mea înainte ca copilul să se nască. Partea proastă e că a vorbit cu părinții mei iar ei nu mă cred când le spun că nu am niciun copil.
-Mergi cu ea la un doctor să îi facă analize pentru a vedea dacă e însărcinată sau nu.
-De acolo vin. Și rezultatul este pozitiv însă,mi s-a părut ceva ciudat între ea și asistentă.
-Dacă ..
-La asta mă gândeam și eu.
-Atunci fă-i analize fără ca ea să știe.
-Și cum voi face asta?
-Simplu. Îi iei un fir de par din perie.
-Bună idee Ville. Nu mă așteptam.
-Ce amuzant. Nu trebuie să arunci și să țipi fiindcă poate nici măcar nu e însărcinată.
Mă trage într-o îmbrățișare strânsă însă prefer doar să mă bucur de moment.
-Mulțumesc,Ville.
-Plăcerea a fost de partea mea.
-Dar tu? Ce faci trează la ora asta?
-A,nimic.
-Ville,nu am starea necesară să dezlușesc minciunile.
-Faceam curat.
-De ce?
-Blon....Secretara mi-a trimis o foaie pe care scria că trebuie să fac curat într-un dormitor matrimonial însă atunci eram plecată de la hotel și nu am știut,așa că am avut de curățat acel dormitor și de șters geamurile de la zece camere drept pedeapsă.
-Și de ce ești la etajul meu?
-Păi aveam de șters geamurile de aici.
-Am înțeles. Poți să mergi să dormi.
-Dar secretara o sa fie nervoasă. Oricum am destule probleme cu ea. Va venii de dimineață la mine să mă tragă la răspundere. Și oricum mă voi trezii să continui treaba,dar nu vreau ca să știe.
-Atunci nu dormii în camera ta. Dormi cu mama ta.
-Nu avem loc. Poate..pot să dorm într-o cameră liberă?
-Nu se poate. Orice client poate venii noaptea și nu am dorii să te găsească în patul lui.
-Aveți dreptate.
-Serios,Ville? În fine. Dacă vrei,poți dormi aici.
-A-aici?
-Da,aici. Eu dorm pe canapea iar tu în pat.
-A,nu. Mă duc în camera mea,nu este nici o problemă.
-Ville. Măcar atât să fac după ce m-ai ajutat.
-Dar cum să dorm în aceași cameră cu șeful meu?
-Nu e ca și cum am dormi în același pat.
Și nici nu se va întâmpla vreodată.
-Aveți dreptate dar prefer să refuz.
Se îndreaptă spre ușă și o încuie băgându-și cheia în buzunar.
-Noapte bună,Ville.
-Dar-
Se pune pe canapea și mă ignoră complet. Nu ar trebuii sa fiu aici. Dar...Dacă tot sunt,de ce nu?Merit un somn bun.
Mă descalț și mă pun în pat. Cât de comod e! Aș putea sta aici o săptămâna.

***

Îmi iau încet lucrurile fără să îl trezesc pe Kol. Este ora 07:12. Ușa se deschide semn că a descuiat-o. Stai.
Mă uit spre canapea și nu îl văd. A plecat? Unde?
Dau să ies pe ușă și el vrea să intre.
-Te-ai trezit?
-Se pare că nu sunt singura.
-Am fost la alergat și nu am vrut să te trezesc.
-Dacă mă trezeam mai devreme aveam mai mult timp să șterg geamurile.
-Schimbare de plan. Astăzi ai liber și vei merge cu mine să mă ajuți să iau firul de păr al lui Candice.
-De ce eu?
-Tu m-ai ajutat la teorie,ma vei ajuta și la practică. Nu pot merge singur,își va da seama când mă gasește în camera ei căutând peria de păr.
-Dar când mă va găsii pe mine Nu își va da seama?
-O distrag eu. Iar tu intri.
Dacă nu o fac și crede minciuna nu vom fi împreună. Ce tot zic? Îl ajut fiindcă .. am un motiv bun pe care nu mi-l pot exprima.
-Bine. 
-Bine? Credeam că nu o să accepți. Și ca pretext vom spune că suntem veri si ai vrut să o cunoști pe viitoarea mea ,,soție"
-De ce nu? Hai să mergem.
-Îmi fac un duș mai întâi, iar tu te vei schimba de hainele pe care le porți.
-Ce au hainele mele?
-Trebuie să pară că esti verișoara mea. Îți trebuie alte haine.
-Nu am alte haine.
-Atunci o voi suna pe Lili să îți aducă câte ceva.
Dau din cap aprobator și intră în baie. Peste 10 minute o văd pe Lili intrând în cameră.
-Eliza! Ce dor mi-a fost de tine!
-Și mie de tine!
Ne îmbrățișăm strâns iar apoi pune două plase pe canapea.
-Am auzit ca îl crezi pe Kol când spune că nu are un copil,cine te-ar înșela pe tine? Ești incredibilă.
A stai,ea crede că noi suntem împreună.
-Cu ce mă îmbrac?
Scoate toate hainele apoi alege o pereche de pantaloni scurți cu un sacou lung și un tricou ușor transparent cu o pereche de sandale.
-Nu e cam ...mult?
-Mult? Asta port când merg la cumpărături. Îți las hainele aici și plec,am multe de făcut.
-Dar celelalte haine? Ți le aducem noi?
-Le poți păstra.
-Nu pot,ți le vom aduce.
-Nu le voi accepta.
Și iese pe ușă. Îmi iau pantalonii apoi îmi dau tricoul meu negru jos rămânând în sutien. Ușa băii se deschide.
-Întoarce-te!
-Gata!
Trag cu ochiul să văd dacă minte și se pare că nu. Îmi iau tricoul pe mine apoi sacoul.
-Gata.
-Ville,tu mergi la plajă? Acolo nu stai în costum de baie?
Și râde.
-Ba da. Dar ăsta nu era costum de baie.
-Bine.
Încă răde.
-Apropo,arăți bine.