Urmatoarele 9 luni ....

Urmatoarele 9 luni - Capitolul 1 - 8 saptamani!

Dimitri POV

Au trecut 2 saptamani minunate de cand iubirea vietii mele mi-a spus ca pentru a doua oara imi poarta copilul in pantece.Nici ca as putea sa fiu mai fericit.Cel mai mult ma bucura faptul ca de data asta voi fi alaturi de ea.Vreau sa fiu aici pentru fiecare programare la doctor,fiecare sonograma,fiecare pofta in miez de noapte.Deabia astept sa simt copilul miscandu-se pentru prima data.Bineinteles,asta o sa mai dureze,avand in vedere ca sarcina are doar 8 saptamani.

Rose a sugerat,iar eu am fost de acord sa nu mai spunem nimanui pana in al doilea trimestru.Eu imi doream asa de mult sa-mi sun familia,sa-i spun lui Lexie ca o sa fie o surioara mare si sa ma laud la prieteni ca o sa fiu iar tata.Si totusi a trebuit sa fiu de acord cu ea.Cand va fi timpul potrivit,o sa tip din totiplamanii.Pana atunci,ne vom bucura doar noi doi.

M-am sculat brusc cand Roza imi sari din brate si s-a dat jos din pat.S-a dus in baie,trantind usa in urma ei.M-am ridicat si eu usor confuz,nestiind de ce graba asta,cand ceasul arata doar 5:30.Ce naiba,nici nu era intuneric afara.Am inceput sa inteleg cand am auzit-o vomitand.Am sarit din pat fara sa ma mai deranjez sa-mi iau un tricou pe mine si am batut usor la usa.

“Roza,esti ok?” N-am primit niciun raspuns,asa ca am deschis usa tocmai cand ea trecuse la runda a doua.Ma intreb daca e prima data cand i s-a facut rau sau e prima data cand vad si eu.

Se lasa pe genunchi,inca tinandu-si parul strans.Era extrem de palida in timp ce tragea aer in piept.

M-am pus in genunchi langa ea si eram pe cale s-o ajut sa se ridice,cand ea ma impinse si incepu sa vomite a treia oara.Au trecut cateva secunde si m-am indreptat inainte sa se uite la mine.

“Scuze pentru asta tovarase.N-am vrut sa vomit pe tine”,spune ea,zambind putin.

Am dat din cap,intinzandu-i mana ca s-o ajut sa se ridice.

“Esti ametita?” Intreb cand ea se balangane putin.Dadu din cap.

“Foarte” Am ajutat-o sa vina inapoi in dormitor si am asezat-o in pat.Ducandu-ma in baie,am luat un pahar cu apa.

Cand am revenit in dormitor,n-am gasit-o acolo unde am lasat-o.Am crezut ca vrea sa stea in pat dupa o astfel de experienta,dar se pare ca m-am inselat.Statea in fata sifonierului,incercand sa se decida cu ce sa se imbrace.

“Roza,poate ca ar trebui sa te intinzi”,spun eu,apropiindu-ma de ea.Ea se intoarse,uitandu-se confuza la mine.

“De ce?”,intreaba ea,luandu-si pantalonii de trening si un tricou.

“Ti-e rau” Nu se poate sa fi uitat ce s-a intamplat acum cateva minute.

Ea rase.”Oh,aia”,spune ea.”Daca as fi ramas in pat de fiecare data cand m-am simtit asa la sarcina cu Lexie,as fi stat in pat 6 luni”

“A fost asa de rau intreaga perioada?” Am citit intr-o carte ca femeile experimenteaza stari de greata intre 6 si 12 saptamani,dar 6 luni nu-mi place cum suna.

“Nu e asa de rau,nu te mai ingrijora atat,o sa faci riduri si aminteste-ti ca esti mai batran decat mine”,ma tachina ea,schimband subiectul in timp ce se schimba.

“Unde te duci asa devreme?” Intreb in timp ce ea isi lega sireturile la adidasi.

“Ei bine,daca tot sunt treaza,m-am gandit sa alerg putin”

“Vrei sa alergi dupa asta?”

“Sigur,de ce nu?” Ridica din umeri,apoi isi imbraca bluza de trening si isi strange parul intr-o coada.

“Asteapta cateva minute si vin si eu cu tine” Nu vreau sa alerge singura,in caz ca ameteste iar.

“Ok”,spune ea,asezandu-se pe pat in timp ce eu ma pregateam.