Urmatoarele 9 luni ....

Urmatoarele 9 luni - Capitolul 11 - 34 de saptamani (Part. 1)

Dimitri POV

Niciodata in viata mea n-am fost mai speriat ca in perioada cand Rose a stat in spital.Sarcina a ajuns la 34 de saptamani,iar pana acum totul bine.Dr. Mozorov suna acasa la fiecare 72 de ore pentru a se asigura ca tensiunea lui Rose a ramas normala.

Lexie a ajutat foarte mult prin casa in timp ce Rose a trebuit sa stea la pat.Ea si mama pregatesc cina impreuna si invata sa faca mancaruri rusesti.Cu totii am ras de ea cand mama a incercat s-o invete sa faca Pierogi.

“Tati a incercat sa ma convinga sa mananc asa ceva.Aveau gust de picioare” Comentase ea,facandu-le pe mama si bunica mea sa rada cu lacrimi.

Eu tocmai terminam cu ansamblarea patutului cand am auzit-o pe Rose strigandu-ma.

“Dimitri!” Urla ea.Panicandu-ma,am aruncat pensula ce-o tineam in mana si aproape m-am impiedicat de galetile de vopsea in timp ce ieseam in fuga pe usa ca sa ajung jos.

“Ce e? Esti bine? Te simti rau?” Intreb eu panicat.

“Nu,trebuie sa ma duc la baie si nu ma pot ridica”

Am rasuflat usurat si aproape am ras cand i-am vazut boticul.

“Sterge zambetul ala de pe fata,tovarase sau pe cuvantul meu ca,odata ce se naste copilul asta,ti-l sterg eu cu cizma mea” Marai ea ,intinzand mainile ca s-o trag.

“Scuze iubire,dar mama e chiar in camera alaturata.Ai fi putut s-o chemi peea.Dar in schimb aproape mi-ai provocat mie un infarct” Spun eu,sprijinind-o in timp ce mergeam spre baie.

“N-o vroiam pe ea.Te vroiam pe tine” Spune ea printre dinti.”Stii cat de umilitor e asta?Tie ti-ar place sa te urmareasca cineva in timp ce te duci la baie de 10 ori pe zi si sa-ti faca baie?”

Avea dreptate.Stiam ca e dificil pentru ea si ca nu-i place ca are nevoie de atata ajutor.Uneori e prea independenta pentru gusturile ei.

Am ajutat-o sa se aseze,iar ea incepu sa planga.

“Urasc asta” Plange ea,punandu-si capul in maini.

“Stiu Roza” Spun eu,asezandu-ma in fata ei,pe marginea cazii.”Nimeni n-ar vrea sa fie ajutat la baie”

“Nu,nu e asta.Adica,evident nu-i deloc distractiv,dar pot accepta asta.Vreau sa fac orice pentru a ma asigura ca bebelusul nostru se va naste sanatos.Doar ca mi-e frica ca ceva ingrozitor se va intampla si de fiecare data cand vin aici mi-e teama ca o sa vad sange” Continua ea sa planga.

“Uita-te la mine.Tu esti puternica.Te descurci de minune.Nu-ti pot spune ca totul va fi ok,pentru ca adevarul e ca sunt la fel de speriat ca tine,dar singurul lucru de care sunt sigur e ca orice s-ar intampla,o sa trecem peste impreuna si vom ramane puternici” Ii iau mainile in ale mele si i le sarut.

“Vrei sa astept afara?”Intreb eu.

“Nu,e in regula.Asta e de departe cel mai putin scarbos moment pe care o sa-l vezi” Raspunde ea.

“Ce vrei sa spui?”

“Ai urmarit clipul cu nasterea pe care ni l-a dat dr. Mozorov?”

“Nu,inca n-am apucat sa-l urmaresc” Adevarul ca e mi-e frica sa ma uit.

“O sa vezi tu ce vreau sa zic” Ranjeste ea,terminandu-si treaba.

Hai sa spunem ca mi-am dat seama ce-a vrut sa zica si ca,cu siguranta n-a fost o idee buna sa-l urmaresc inainte de cina.

Mi se intorcea stomacul pe dos cand mama aseza o farfurie de spaghete in fata mea.

“Dimka,te simti bine?Esti un pic cam palid” Comenteaza Viktoria.