Urmatoarele 9 luni ....

Urmatoarele 9 luni - Capitolul 13 - Dr. Ivashkov!

Rose POV

M-am sculat dis-de-dimineata si l-am gasit pe Dimitri adormit pe scaunul de langa patul meu.O tinea pe fiica noastra adormita in brate.Amandoi aratau asa de bine impreuna incat a trebuit sa-mi sterg lacrimi de la ochi.

Am ramas coplesita dupa ce i-am vazut pe toti dupa nastere.Data trecuta n-am fost prezenta cu adevarat.Eram prea suparata si din punct de vedere psihic nu tineam cont de nimic,dar acum sunt foarte fericita.Am trait momente de nepretuit urmarindu-mi familia si prietenii tinandu-mi in brate fiica.Lexie a implorat s-o tina si ea si m-am simtit prost pentru ea cand Dimitri a refuzat-o.A zis ca atunci cand o sa fim acasa,o sa stea pe canapea si o va putea tine.Ea se bosumfla,dar se dadu batuta.Parintii mei au dus-o acasa.Am ramas coplesita de iubirea si grija ce ma inconjura.

M-am miscat putin ca sa ma uit mai bine la logodnicul si fiica mea si m-am strambat de durere.Sa nasti un copil asa de mare e incredibil de greu siextenuant.Sunt destul de sigura ca n-o sa pot sa merg o saptamana.Mi-am zis sa ma culc la loc,sperand ca atunci cand ma voi scula sa pot pleca acasa.

“Roza?” Auzeam vocea lui Dimitri incercand sa ma trezeasca.Incet am deschis ochii.”Cum te simti?” Intreaba el,zambindu-mi cu gura pana la urechi.Fiicanoastra era in bratele lui.

“Ma simt bine” Mint eu,incercand sa sun normal.El clatina din cap la mine cand am intins bratele dupa fiica noastra si am tresarit de durere.

“Vrei sa chem asistenta sa-ti dea ceva pentru durere?” Era o idee buna,dar aveau de gand sa-mi dea doar doua pastile de Tylenol,ceea ce n-avea sa ma ajute preamult.Si nici nu puteau sa-mi dea ceva mai puternic pentru ca trebuie sa alaptez.

“Nu,chiar sunt bine.Acum,da-mi-o tovarase” El zambi si mi-o puse in brate.

“Deci,cum ramane cu numele?” Incepe el.

“Mda,m-am gandit la asta.Avand in vedere ca eu am numit-oi pe Lexie,te las pe tine sa alegi” Spun eu,dezgolindu-ma putin ca s-o pot alapta pe fiica noastra.

“Chiar vrei sa aleg eu un nume?” Intreaba el mirat.Eu dau din cap ca da.

“Asa e corect”

Cateva ore mai tarziu,parintii mei au ciocanit usor la usa,cu Lexie dupa ei.

“Kizim!Stralucesti” Tatal meu ma pupa pe obraz.

“Daca se pune la socoteala si transpiratia uscata” Glumesc eu.

“Mami,bunica Janine si cu mine ti-am facut o felicitare” Spune Lexie sarind pe pat langa mine,cauzand un val de durere prin corpul meu.

“Lexie,nu,ai grija,mami are dureri si o tine pe surioara ta!Trebuie sa ai grija!” Tipa Dimitri ingrijorat,repezindu-se sa vada daca suntem ok.

“Imi pare rau,am uitat” Spune ea trista.

“Hei e ok,hai doar sa fim mai blanzi data viitoare” Ma uit la Dimitri cusubinteles.Nu vreau ca Lexie sa se simta prost intr-o zi asa de fericita.

“E toata rosie si da din picioare” Lexie se stramba din nas in timp ce se uita la surioara ei.

Am ras.”Ei bine,si tu aratai exact la fel cand te-ai nascut”

“Eww!” Geme ea.

“Cum se simte mamica azi?” Intreaba Dr. Mozorov intrand in camera,afisandu-ne un zambet larg.

“Ma simt minunat,cand pot sa plec?”

Ea chicoteste.”Stiu,stiu,tu urasti spitalele.Lasa-ma sa-ti verific analizele,semnele vitale si vedem dupa aia”.