"Sky, mișcăți fundul ăla mare jos din pat! Doar nu vrei să întârzii la întâlnirea mea cu Luke." se aude vocea surorii mele.
"Încă 5 minute. Știi că te iubesc! Avem destul timp."
Nu se mai auzise nimic. Cred că s-a dat bătută. Nimeni, niciodată nu mă poate trezii. Peste câteva minute se auzii ușa dormitorului deschizându-se încet. Scârțâitul ușii mă enervă, așa că mi-am pus perna pe cap.
"Tu ai vrut-o, surioară!" spuse ea turnându-mi cana cu apă pe mine.
"Ah, Jess ești proastă?! De ce ai făcut asta?!" exclam eu vizibil nervoasă.
"Haide somnoroaso, trezește-te. Trebuie să te cazăm undeva. Doar nu vrei să stai pe stradă. Haide, nu avem toată ziua la dispoziție, Sky!"
Mi-am făcut bagajele și am urcat în mașina cu "minunata" mea sora pe care aș vrea să o calce un tren. Stăteam cu capul lipit de geam, aburindu-l.
"Doamne, nu pot să cred surioară mea mică și enervantă a crescut!" spuse Jess întrerupând liniștea.
Nu îi răspund, prefer să o ignor. Nu sunt așa mică, am 18 ani. Nu mai vreau ca toată lumea să mă considere un copil. Pot lua decizii și singură, mă pot descurca. La 7 ani m-am pierdut într-un magazin pentru că am vrut. La 12 ani am căzut din copac pentru că am vrut să îmbrățișez pământul. La 15 ani am mers într-un parc de distracții și mi-am pierdut toții banii pentru că...da, deja nu mai merge.
Am mers ceva timp, dar am decis să mă cazez într-un cămin aproape de Campus. O să am propria mea cameră și propriul meu dulap. Am mers în cămin și m-am cazat. Mi-a dat cheile camerei și am urcat scările nerăbdătoare împreună cu sora mea. Am deschis ușa camerei și Doamne Dumnezeule... Era groaznic! Aveam un singur pat, un dulap, o oglindă mai mare și niște sertare. Aveam ceva de muncă aici... Îi observasem fața șocată a surorii mele, gura ei formând un O.
"Nu, deci asta trebuie să fie o problemă! Camera aceea este aproape goală. Vreau altă cameră, nu pot sta în...aia!" spun eu iritată aproape sărind pe acea doamnă. Jess mă bătu pe umăr însemnând să mă calmez.
"Mai avem o singură cameră, dar asta înseamnă să ai un coleg de cameră."
"Un...un...un ce?!"
"Coleg de cameră! Poftim cheile camerei, dacă nu ești de acord să împarți camera puteți poftii afară."
Am înșfăcat cheile babei din mână și am urcat nervoasă pe scări cu Jess în urma mea. Ajunsesem în fața ușii.
"Scumpo, trebuie să plec. Am o întâlnire cu Luke și nu vreau să întârzii. Dacă ai nevoie de ceva, să ma suni. O sa vin în vizită de câte ori voi putea. Te iubesc!" spuse ea îmbrățișându-mă puternic.
Acum e acum. Pun mâna pe clanță și o apăs încet. Camera era goală. Am întrat în cameră și mi-am scăpat bagajele când am văzut cât de curat era totul. Mă rog, mai erau niște boxeri aruncați pe jos și niște șosete pe televizor. Camera arăta destul de bine. Erau 2 paturi, 2 dulapuri, un singur televizor și o oglindă foarte mare. În partea noului meu coleg de cameră se aflau pe pereți numai postere cu niște trupe rock pe care nu le cunosc.
Mi-am despachetat totul și m-am făcut comodă în pat uitându-mă pe pereți. Deodată, se auzii ușa deschizându-se foarte tare. În fața ușii se afla un băiat bine făcut, plin de tatuaje, cu ochii verzi și avea bucle. Arăta bine.
"Cine dracu' ești tu?!" spuse el țipând la mine cu o față foarte mirată dar în același timp foarte nervoasă.
"Ăh e-eu..." spusem eu bâlbâindu-mă.
"Ești colega mea de cameră?!" țipă el.
"D-da...Nu mai țipa!" spusem eu înroșindu-mă la fața de nervi având lacrimi în ochi. Urăsc să țipe cineva la mine, de fiecare dată când țipă cineva la mine mă învinețesc.
Acesta își mușcă buza inferioară și își trece mâna prin cârlionții aia perfecți. Stai, de ce am spus asta?!
*
"Dar nu e corect! Trebuie să îi găsiți o altă cameră, nu vreau o colegă de cameră!" țipă el la doamna aia enervantă care cred că are peste 200 de kg.
"Ne pare rău dar nu o putem caza altundeva, toate camerele sunt acum ocupate și dacă nu sunteți de acord cu asta, cel care trebuie să plece sunteți dumneavoastră!" spuse ea cu o voce foarte calmă.
"Umm...bine..." spuse băiatul cârlionțat.
